Ce este și cum gestionăm codependența

Codependența, deși nu este un mod sănătos de relaționare, este frecvent întâlnită și are legătură cu rolurile modelate cultural. Iată când și cum o manifestăm, dar și de ce trebuie controlată.

Citește și:

Egoism sau nu? De ce e important să te pui pe primul loc

Este femeia mai… codependentă?

Deseori când vorbim despre codependența de o altă persoană riscăm să intrăm într-un clișeu și să ne imaginăm femeile ca fiind mai expuse acestei trăsături. În urmă cu 50-60 de ani multe femei erau dependente într-o formă sau alta de soțul lor.

Multe renunțau la serviciu pentru a crește copiii, depinzând financiar excluisiv de bărbat. Totodată, rolul femeii o plasa de multe ori într-o poziție subordonată bărbatului, iar libertățile ei erau limitate. Să nu mai vorbim de ce se întâmpla cu 100 de ani în urmă.

Iar o asemenea dinamică o determina să pună nevoile, dorințele, așteptările celuilalt mai presus de ale ei. Fie că vorbim despre proprii copii (doar trebuia să fie o mamă bună) sau de soțul care trebuia mulțumit.

Recent, în ciuda acestor stereotipuri, studiile demonstrează că nu există diferențe la scorurile de codependență între bărbați și femei. Mai mult, anumite teste arată bărbații ca fiind mai înclinați către a o manifesta. Pentru că ăsta pare a fi rolul bărbatului, nu? …Unul de salvator.

Manifestarea disfuncțională a ajutorului

Nu există diferențe majore între sexe în privința disfuncționalității ajutorului primit și oferit.

Mai mult, oricine poate manifesta o astfel de dinamică în relație dacă în copilărie a avut părinți neglijenți, absenți sau chiar abuzivi.

Totodată, indiferent de sex, există persoane care dăruiesc și sunt centrate pe celălalt, care pot fi exploatate de cei care caută doar să primească.

Totodată, rolurile stabilite social au șanse mici să se reconfigureze definitiv, într-un termen scurt. Prin urmare, deseori activăm acele trăsături din noi, potrivite rolului social al femeii sau al bărbatului, în privința oferirii și primirii de ajutor.

Iar dacă ne limităm strict la astfel de așteptări, ajungem să avem relații dezechilibrate, să ne erijăm în rolul de „salvatori” încercând să preluăm sarcini ce ar trebui duse la capăt de partener sau să ne epuizăm resursele energetice ori materiale.

Care mai este rolul femeii

În privința femeilor, dinamica implicării nesănătoase în relație cu o altă persoană, rezultă din trăsături aprobate cultural și încurajate în cazul femeilor. Pentru ca ele să fie considerate valoroase, se așteaptă să îi pună pe alții înaintea lor.

Rolurile tradiționale de soție, mamă, noră, îndreaptă femeile către grija purtată altora, către ale face viața mai ușoară preluându-le din sarcini sau îngrijindu-i pe cei dependenți (copiii, rude vârstnice). Această grijă devine o definiție pentru femeia „bună”.

Așadar, modul în care femeile se identifică cu anumite roluri este cel care determină sacrificii inutile, extreme, martirism și un sacrificiu de sine nesănătos. Anumite femei, chiar exagerează în acest sens. Iar acțiunile lor deseori sunt un indiciu al valorii și stimei de sine, a lucrurilor pe care sunt dispuse să le facă pentru a primi aprobare, validare, iubire.

Sunt multe cazuri în care nu pot face diferența între dozele normale în care își pot oferi ajutorul și cele nesănătoase. Totodată, de multe ori nu suferă de afecțiuni emoționale sau psihice ci doar încearcă să se adapteze într-o societate care așteaptă ca femeia să își subordoneze nevoile celorlalți.

Stereotipurile culturale nu ajută deloc

Asemeni femeilor, și bărbații internalizează roluri nesănătoase care rezultă din stereotipurile culturale precum: cavalerul în armură, bărbatul protector, salvator sau susținătorul financiar.

Până la urmă majoritatea jocurilor, poveștilor și situațiilor de viață identifică astfel de roluri pentru bărbați. Iar acestea îi îndreaptă către relații cu persoane nesigure și dependente, care îi vor folosi și pe care vor încerca să le salveze din situații în care ar trebui lăsate să se descurce sau de pe urma cărora le e mai util să suporte consecințele.

Nu e greșit să avem grijă de alții pentru că astfel ne arătăm afecțiunea, iubirea. Dar uneori este sănătos să evaluăm dacă scenariul după care acționăm ne este benefic sau ne epuizează resursele energetice, materiale, fizice.

De regulă, o relaționare codependentă duce la relații dezechilibrate cu persoane care încearcă să evite anumite responsabilități, plasându-ni-le nouă.

Totodată, observă dacă acțiunile tale chiar sunt benefice unei alte persoane, dacă sacrificiile tale sunt sustenabile și cum poți echilibra balanța între a avea grijă de alții și a avea grijă de tine.

Foto: shutterstock.com