Ce avem de facut pentru o mai buna cunoastere de sine

Vorbim de cunoastere de sine sau despre dezvoltare personala. Dar ce inseamna, de fapt, aceste lucruri? Cum ajungi sa te cunosti si sa te simti bine in pielea proprie?

Ce avem de facut

„Cunoasterea de sine“ este o expresie ce a ajuns aproape un cliseu. Si este pacat, pentru ca aceasta cliseizare a expresiei, care o face sa nu mai spuna aproape nimic, ne impiedica sa vedem ce avem de facut, concret, pentru a ajunge acolo.

Pentru ca a te cunoaste pe tine insati e primul pas in a te simti bine in propria piele, a avea o viata de calitate si a sti ce sa faci cu ceea ce ti se intampla. Este uluitor cat de putin stiu oamenii despre aceste lucruri si cat de dezinteresati sunt multi dintre ei de ele.

Cu toate acestea, nu prea exista o alta cale catre confort in lume si in viata decat trecand pe aici, prin drumul lung si adesea sinuos al cunoasterii de sine.

Viata si intamplarile ei

Viata ne ofera multe ocazii de a invata ceva. Oameni, intamplari fericite si mai putin fericite prin care trecem.

Dar, pentru a creste personal, pentru a nu fi la fel de ignorant ca si inainte de eveniment, e bine sa practicam introspectia in orice context si sa ne intrebam cu privire la ecoul personal al unei intamplari sau a alteia. Orice mica intamplare e prilej de meditatie.

Orice ne apare in cale, trebuie intampinat cu intrebarile:

Ce ecou subiectiv are aceasta intamplare in mine?

Ce imi aminteste?

Ma bucura sau nu? Ma lasa indiferent?

Cui i s-a mai intamplat asa ceva si ce ecou a avut pentru acea persoana? (Aici recomandam citirea de autobiografii, sunt adevarate mine de aur pentru exercitiul introspectiei).

Cu ce ma ajuta experienta altora intr-o situatie asemanatoare?

Pot invata ceva de la ei?

Ce pot invata din aceasta experienta?

Ce aflu despre reactiile mele in cutare sau cutare context? (Credeam ca reactionez bine sub stres, de exemplu? Cel mai recent conflict mi-a aratat ca nu este astfel?)

Ce pot face pentru a imbunatati felul cum ma comport, cand sunt stresat?

Credeam ca sunt un parinte bun? Dar faptul ca am neglijat sa mentin dialogul cu fiica mea, nu spune contrariul? Ce pot face pentru a remedia situatia?

Propriile emotii si limite

A te cunoaste pe tine insuti inseamna sa fii in ascultarea propriilor emotii fara a te lasa dominat de ele. A-ti cunoaste limitele fizice si psihice (sa stii ca sub un anumit numar de ore de somn nu functionezi, de exemplu) si a le respecta.

Sa stii cand esti obosit, surmenat, extenuat (toate aceste praguri sunt diferite) si sa te odihnesti.

Dar mai inseamna si sa stii ce anume din raspunsul emotional la o situatie vine din trecut. De exemplu, cineva care nu suporta sa discute in contradictoriu (chiar pe ton de gluma), poate reactiona agresiv, pentru ca in trecutul sau, si mai cu seama in copilarie, a avut un tata dominator, care dorea mereu sa aiba ultimul cuvant.

Saturatia fata de o astfel de situatie il poate face sa reactioneze agresiv chiar si la o nevinovata tachinare…

Pentru a afla aceste lucruri este necesara, cel mai adesea, o terapie. Fie ea psihanalitica sau de alta orientare, orice discutie care te ajuta sa plonjezi in trecutul propriu si sa faci asocieri cu ceea ce ti se intampla in prezent, este utila.

Poti intelege in acest fel cum functionezi, amprenta unica pusa de experientele tale, in decursul vietii, asupra felului cum vezi viata.

Iar exercitiul acesta, al privitului in sine, este cu atat mai util si mai corect, cu cat este facut in prezenta cuiva neutru (psihoterapeutul), care te poate stimula, te poate ajuta sa pui in ordine toate acele lucruri.

Cartile de self help

Self help a ajuns sa insemne un fel de literatura motivationala usurica. Este adevarat, multe carti sunt astfel. Dar sunt si multe carti foarte bune, ce merita parcurse si recitite.

Si pe piata romaneasca s-au tradus destule titluri bune, care merita cumparate, citite, fisate. Self help inseamna „autoajutor“.

In absenta unei terapii, o carte buna de psihologie practica care te invata, de exemplu, cum se comporta persoanele cu caracter dificil, poate fi o revelatie.

Cartile care te invata cum sa iti reduci stresul (fara sa fie nevoie de calmante) sunt, de asemenea, utile. Cartile care te ajuta sa vezi partea pozitiva a lucrurilor, sa te concentrezi pe informatiile pozitive, te ajuta, implicit, sa fii mai fericit.

Este bine sa fie incurajati si adolescentii sa le citeasca – asta, pentru ca nimeni, in decursul educatiei sale, nu invata in invatamantul formal cum sa-si identifice corect emotiile, cum sa gestioneze un conflict, cum sa se relaxeze intr-o situatie de stres etc.

Desi, daca ne gandim cat de importante sunt aceste lucruri in viata, poate ca ar trebui sa fie materii de BAC…

Un jurnal zilnic

Este extrem de util sa tii un jurnal. Te ajuta sa-ti ordonezi gandurile, sa faci introspectie, sa nu uiti. Psihologii recomanda sa tinem si un jurnal al lucrurilor bune care s-au intamplat peste zi, chiar daca sunt trei sau patru, minore.

Ele pot face ca balanta sa atarne in favoarea emotiilor bune atunci cand ne uitam in urma. Sa vedem ca zambetul unui copil, mirosul teilor invit dupa ploaie sunt surse reale de bucurie!

Dar, daca nu le constientizam, daca nu le notam, uitam aceste lucruri si ne pierdem in ruminatia problemelor de zi cu zi. Si, cand ne uitam in urma, nu le mai gasim, ci ne amintim de datorii si de certuri…

Un jurnal este un instrument esential pentru cunoasterea de sine. La fel, adolescentii ar trebui incurajati sa scrie. Cu pixul. Sa gaseasca sensul intamplarilor de peste zi, sa faca bilantul unei relatii, sa scrie tot ce le trece prin cap intr-o cheie analitica.

Ar trebui si ei sa raspunda permanent la intrebarea „ce am invatat din asta?“. Unde mai pui ca scrisul ajuta la disparitia stresului, la o gandire critica si la potolirea emotiilor…

Un jurnal este memoria intamplarilor care ne marcheaza, care ne transforma, ne uimesc. Si este extraordinar de placut sa il recitesti dupa ani si ani sa vezi cat ai evoluat si cum.

De citit: