Ce inseamna sa fii fericit?

„Omul se adapteaza oricarei placeri; numai stimularea suplimentara ii creste nivelul de fericire; cand situatia se stabilizeaza, se va reveni din nou la nivelul mediu de fericire“, scrie Layard. Si, culmea, este valabil si daca schimbarea este in rau! Cu alte cuvinte, nivelul nostru subiectiv, personal si temperamental de fericire este foarte stabil.

Sonia Lyubomirsky spune ca aproximativ 50% din starea noastra de bine pe termen lung tine de factorii prestabiliti (genetic), 10% de circumstante (uluitor, in conditile in care tindem sa credem ca situatia, contextul in care suntem, tara sau epoca ne fac sa fim deprimati sau, dimpotriva, infloritori) si 40% din actiunile noastre concrete intreprinse pentru a ne maximaliza coeficientul de multumire.

Viziunea aceasta pragmatica, experimentala si masurata statistic, este cu adevarat revolutionara.

Nu mai plutim in determinarea unui cuvant (care, totusi, ne determina pe toti), ci putem aprecia si vizualiza o strategie de maximizare a fericirii.

De aici si pana la „fericirea in 10 pasi“ pe care o predica volumele de self help e cale lunga totusi. Trebuie sa aflam ce ne face fericiti pe noi, persoane unice si irepetabile, pentru a gandi un plan.

Constantele unei ecuatii cu multe necunoscute

Sir Richard Layard spune ca sunt aproximativ sapte elemente ale vietii, pe care el le numeste „The Big 7“, pe care putem miza pentru a avea o existenta buna: relatiile de familie, situatia financiara relaxata, comunitatea si prietenii, sanatatea buna, libertatea si valorile personale, pe care sa reusim sa le traim fara a ne fi contrazise. A saptea ar fi munca.

Intentionat, am lasat acest Alfa si Omega al vietii la final, desi este un fapt cardinal al unei existente bune. Contrar opiniei comune, nu viata lipsita de sarcini si provocari duce la starea subiectiva de bine pe termen lung, nu odihna fara intrerupere si divertismentul permanent sunt cheia fericirii.

Dimpotriva, plictiseala poate fi extrem de stresanta, fapt la care se adauga sentimenul de inutilitate, de lipsa de valoare personala, de lipsa de putere de a influenta mediul.

Acest ultim fapt este o constanta fundamentala a sanatatii psihice umane. Asadar, o slujba buna e bratara de aur.

Inca un cliseu demolat: copiii nu ne „salta“ pe culmi nivelul subiectiv de fericire. Parentalitatea poate insemna mult stres, iar studiile in domeniu arata ca oamenii sunt mai fericiti la doi ani dupa nasterea unui fiu ori fiice, dupa care curba fericirii revine la nivelul de dinainte.

Aici, multi vor reactiona, spunand ca viata le-a fost esential schimbata de un copil. Sigur ca a fost, numai ca vorbim de studii facute pe decenii, nu pe perioada copilariei mici, cand cel mic e dulce si controlabil (intrebati-i pe parintii de adolescenti!).

Referitor la valori, s-ar putea adauga un amendament dedicat poporului roman de azi: nu, nu imoralitatea duce la satisfactie si implinire, desi tabloul social actual ne-ar face sa gandim astfel.

In medie, mentioneaza Richard Layard, cei cu simt moral mai ridicat se descurca mai bine, chiar si din punct de vedere economic, pentru ca ei inspira incredere si primesc acces la mai multe resurse. Dar, evident, vorbim aici de o medie (mare) de timp…

Obsesia fericirii

Traim intr-o epoca in care a fi fericit e aproape o obligatie. Depresia este stigmatizata, cel trist este considerat incapabil sa faca fata propriilor probleme, oamenii fericiti sunt mai populari, cei tristi inhiba si sunt evitati.

Cu toate acestea, tristetea este o realitate. Saracie, conflict, somaj, boala, etc. Sunt mai evidente cauzele nefericirii decat cele ale fericirii.

Mai usor ne dam seama de ceea ce ne streseaza decat de ceea ce ne aduce bucurie (desi un exercitiu constant de constientizare, o „lista“, scrisa, completata si recitita periodic, de lucruri pozitive, poate avea un efect puternic asupra psihicului).

A sti sa fii recunoscator pentru ceea ce ai, a te dezvata de carcoteala si nemultumire, a exersa deschiderea catre lume si observatia activa a mediului tau, indiferent cat de steril si sarac si lipsit de satisfactii pare la prima vedere, iata ceea ce merita sa ne umple timpul de dimineata pana seara.

Asadar, putem fi fericiti, si asta depinde de ceea ce facem. Chiar daca am mostenit un genotip care ne predispune la depresii profunde, putem alege pentru noi (sau pentru copiii nostri, educandu-le atitudinea pozitiva) sa nu le exprimam.