Ce putem face când o persoană dragă suferă de o boală gravă
Când o persoană dragă suferă de o boală gravă, prima întrebare și preocupare odată ce ieșim din șocul aflării veștii este legată de ce putem face pentru omul pe care îl iubim. Sfaturi de la Livia Căciuloiu, psihoterapeut.
Citește și:
Cum învățăm să acceptăm ajutor
Resemnarea: o piedică sau o necesitate?
Adeseori, această întrebare ia amploare și căpăta valențe mai puțin realiste „ce pot să fac că să își revină”, „unde să apelez pentru tratamente magice”, etc., durerea semnificației diagnosticului provocând stări firești de negare și negociere cu realitatea.
Vârtejul întrebărilor, al regretelor, nesiguranțelor și al tuturor emoțiilor puternice din această perioadă conduc de cele mai multe ori spre o centrare aproape exclusivă pe diagnostic, boală, tratamente și controlul durerii, lăsând mai puțină atenție asupra relației cu persoană dragă diagnosticată, asupra emoțiilor acesteia și, nu în ultimul rând, asupra propriilor emoții.
În acest sens, pentru a ne oferi ajutorul cât mai potrivit, este important să ne ghidăm după câteva principii generale, pe care să le adaptăm cerințelor contextului, relației și, mai ales, nevoilor persoanei dragi:
Ai grijă de tine. Pentru a susține sănătos, pentru a îngriji, încuraja sau pentru a fi alături în tăcere de un om drag care suferă de o boală gravă este vital să ai grijă de ține și de propriile tale emoții și nevoi.
Cu cât relația este mai importantă pentru tine, cu atât mai multe emoții intense vei trăi- iar pentru a le prelucra sănătos este necesar că tu să îți iei timp pentru a face asta.
Oferă-ți momente de liniște, în care să îți conștientizezi ce se întâmplă cu tine, hrănește-te și odihnește-te pe cât posibil suficient, iar dacă simți că îți este prea greu, apelează la un psihoterapeut care să îți fie alături în această perioadă.
Acceptă faptul că fiecare face față diferit unei boli grave iar mecanismele tale de coping nu sunt neapărat aceleași cu ale persoanei dragi ție.
Spre exemplu, pot fi zile în care nu își dorește să vorbească sau să amintească despre gravitatea situației, însă tu ai nevoie în aceleași zile să discuți, să faci planuri și să rezolvi probleme urgente.
În astfel de situații, este important să observi felul în care celălalt se raportează la ceea ce trăiește și să îi oferi susținere de la același nivel.
Indiferent de diagnostic, pentru a ajuta și susține cu adevărat este important să luăm în considerare persoană că întreg și să ne îndreptăm eforturile în a o susține nu doar în tratarea bolii, ci și în a îi face față emoțional.
Dacă o simți deschisă ajut-o să își exprime emoțiile liber sau prin artă și susține-o în relatarea lucrurilor care o macină.
Ascultă-i fricile, apreciază-i eforturile, răbdarea și toate resursele pe care observi că și le folosește acum. Vorbește-i despre felul în care tu te simți alături de ea, care îți sunt propriile dificultăți (fără a ți le compara cu ale ei).
Daca te simți confortabil, întreabă dacă simte că are nevoie de tine în gestionarea unor relații cu medicii sau terțe persoane cu care îi este dificil contactul.
Oferă-ți ajutorul concret, confirmând cu ea dacă îi este confortabil că tu să faci asta: te poți ocupă de plata facturilor, gătit, cumpărături sau situații consumatoare de energie și de timp care o pot solicita suplimentar.
Găsește activități plăcute și noi, pe care să le puteți include în rutină zilnică: este importantă păstrarea unei bune calități a vieții, în ciuda perioadei dificile și tocmai pentru că această a apărut.
Programul zilnic este important întrucât poate sau nu să susțină un tonus ridicat; activitățile inedite și plăcute pot întreține o perspectivă realistă și chiar optimistă, persoană afectată având mai multe resurse pentru a își gestiona boala.
Nu ezita să discuți cu persoană dragă ție despre apelarea unui psihoterapeut în situațiile în care simți că are nevoie de susținere specializată.
Dacă îți este dificil să comunici cu ea, simți că se închide în sine sau pare să nu mai fie complianță la tratament, contactarea unui specialist este binevenită.
De Livia Caciuloiu, psihoterapeut autonom cu compentente în psihotraumatologie și îngrijiri paliative
www.psihomedeor.ro
Foto: shutterstock.com