Ce se întâmplă în creierul nostru când ne îndrăgostim
Dragostea este un sentiment atât de puternic și de minunat, care poate transforma viețile noastre în moduri neașteptate. Dar cum se întâmplă acest lucru la nivel cerebral? Ce se întâmplă în creierul nostru când ne îndrăgostim? Astăzi vom răspunde la această întrebare explorând fascinanta lume a iubirii din perspectiva unui psihoterapeut și vom dezvălui secretele neurologice ale îndrăgostirii. Vom pătrunde în adâncurile creierului nostru și vom înțelege mai bine magia iubirii.
Activarea centrului plăcerii
Când suntem îndrăgostiți, creierul nostru este cufundat într-o furtună de substanțe chimice care declanșează senzații de bucurie și extaz. Dopamina, hormonul plăcerii, este eliberată în cantități mari, ceea ce ne face să ne simțim fericite și euforice. Această reacție a creierului ne face să căutăm în mod instinctiv recompensa și să ne atașăm de persoana de care ne-am îndrăgostit. Aceste substanțe chimice de care vorbim și aceste sentimente calde s-ar traduce în „fluturii din stomac”, sentimentul și starea de bine de la început.
Hormonii iubirii: oxitocina și vasopresina
Îndrăgostirea declanșează, de asemenea, eliberarea de oxitocină și vasopresină în creier. Aceste substanțe chimice sunt responsabile de crearea unui sentiment de legătură și atașament. Ele ne fac să ne simțim apropiați și conectați emoțional cu partenerul nostru. Oxitocina este asociată cu sentimente de afecțiune, tandrețe și încredere, în timp ce vasopresina ne ajută să ne construim relații stabile și să ne angajăm pe termen lung. Atunci încep gândurile unei relații de lungă durată.
Încetinirea activității prefrontale
Când suntem îndrăgostiți, activitatea din zona creierului numită cortexul prefrontal, care este responsabilă pentru raționamentul și judecata, poate să scadă temporar. Acest lucru poate explica de ce suntem mai dispuși să ignorăm unele semnale de avertizare sau să idealizăm partenerul nostru. Ne concentrăm mai mult pe aspectele pozitive și ne simțim copleșiți de emoțiile puternice ale iubirii. De multe ori intră în discuție anumite întrebări, fie ele la începutul relației sau puțin mai târziu. Și, fie că semnalele de alarmă există sau nu, ele pot fi ignorate mai ușor de către noi decât de către oamenii din jurul nostru care pot observa și privi situația într-un mod obiectiv.
Obsesia și dorința de apropiere
Atunci când suntem îndrăgostiți, creierul nostru poate dezvolta o formă de obsesie sau fixație față de persoana iubită. Gândurile despre partenerul nostru pot deveni omniprezente, iar dorința de a fi împreună cu acea persoană devine puternică. Aceasta se datorează, în parte, activității intense din zona creierului numită sistemul de recompense, care este responsabilă de generarea dependenței și a motivației în relații. De aceea, de multe ori, suntem încurajate să ne detașăm de partener, pentru a putea continua să fim propria persoană și să ne distingem de relație. Pentru a nu se instala co-dependența, care are mai puține beneficii decât am crede noi.
Schimbări în percepția senzorială
Interesant este faptul că dragostea poate influența chiar și modul în care percepem lumea în jurul nostru. Studiile arată că suntem mai susceptibili să vedem partenerul nostru într-o lumină favorabilă, să găsim atractivitate în trăsături pe care le-am putea fi ignorat în mod obișnuit și să fim mai sensibili la expresiile faciale ale persoanei iubite. Astfel, începem să fim mult mai atente nu doar la comunicarea verbală, dar și la cea non-verbală.
