Cine sunt antiecologistii
La inceputul anilor ’70, primii ecologisti erau niste boemi simpatici. Treizeci de ani mai tarziu, sunt incapatanati plini de energie pozitiva care au castigat teren in mentalitatea oamenilor.
Stim ca planeta este bolnava, ca noi suntem responsabili pentru asta, ba chiar vinovati.
Trebuie sa ne suflecam manecile, sa sortam cutiile de lapte, sa stingem lumina si sa ne asumam fiecare vina. Dar iata ca exista rebeli ce refuza aceasta abordare.
Prima reactie ar fi sa ii consideram inconstienti sau egoisti… Totusi, cei care se indoiesc de doctrinele ecologiei au intrebari ce merita ascultate.
Confuzia ecologica
„Exista o ambiguitate in rationamentul ecologic. Pentru adeptii acestei miscari, omul face parte dintr-un tot, din natura, dar coeziunea si supravietuirea ii sunt amenintate.“
Laurent Larcher, jurnalist la ziarul La Croix, este autorul operei Fata ascunsa a ecologiei. Acest tanar istoric al ideilor prezinta dificultatea fundamentala de a rationa raportul cu mediul inconjurator.
In numele acestui postulat, ecologistii radicali – adepti ai unuia dintre curentele provenite din Statele Unite, deep ecology, „ecologia profunda“ – prevad necesitatea disparitiei speciei umane in scopul de a apara Terra si celelalte vietuitoare…
Concluzii naziste? „Ecologia este un antiumanism“, scrie Laurent Larcher. Bineinteles, face referire aici la excesul rationamentului ecologic.
Dar tocmai in asta consta pericolul intrevazut de istoric: „Aceasta este intrebarea fundamentala. Face omul parte dintr-un tot sau are el ceva extraordinar care il pozitioneaza mai presus de natura? Transcendenta umana exista. Oare nu se datoreaza capacitatii sale de a gandi? Ceea ce nici animalele si nici pietrele nu pot face“.
Asadar, in centrul dezbaterii: locul ocupat de fiintele umane. Sylvie Brunel, fost presedinte al „Actiunii impotriva foametei“, profesoara de geopolitica la Sorbona, repune sub semnul intrebarii tezele ecologice.
Nu ecologia si necesitatea conservarii naturii, ci punctul de vedere pe baza caruia se formeaza doctrina si actiunea lor.
„Ne regasim astazi in fata unor discursuri de ordin religios, in care Natura, cu N mare, devine un soi de entitate suprema, o forta ce ne depaseste si careia omul ar face bine sa i se supuna, cu riscul de a fi pedepsit.
Precum galii, care se temeau sa nu le cada cerul in cap, citim si auzim ca revolta lui Gaia va fi teribila, nimicind omul in caderea ei.
Or, daca trebuie sa protejam natura, o facem tocmai pentru oameni. Dar nu exista natura care sa nu fie modelata de om.“
In aceste conditii, ajungem la invinovatirea si ostracizarea „locuitorilor rai“, cei care nu-si triaza deseurile, nu consuma bio si nu construiesc case bioclimatice.
„Or, aceste personaje negative provin cel mai adesea din clasele defavorizate, care nu au mijloacele necesare respectarii preceptelor «ecoloresponsabile»“, precizeaza Sylvie Brunel.
Antiecologistii rationali
C. are 36 de ani si este grafician. El nu locuieste in oras, ci la o distanta de 30 de kilometri. Are padurea aproape si o gradina pe care vrea sa o cultive.
Iubeste natura si nu neaga realitatea distrugerii planetei. Insa refuza sa accepte discursul catastrofic, paranoia mediatica, pe care o considera o tentativa de schimbare a gandirii, o „distragere“ care e menita sa-i faca pe oameni mai cooperativi, mai putin revolati fata de problemele cu adevarat importante.
„Da, se va termina petrolul. Este adevarat. Dar asta se stia din anii ’70… Am stiut sa economisim energia, sa gasim alternative. Cred ca aceasta publicitate e menita de fapt sa ne pregateasca sa acceptam sa traim cu energii noi, pe care va trebui sa le cumparam.“
Tanarul este exasperat de ceea ce el numeste „marea frica“. „Nu trebuie sa ne inselam in privinta adversarului. Nu voi schimba nimic daca imi fac cumparaturile cu bicicleta.
Este totusi inadmisibil ca industriasii sa aiba posibilitatea sa polueze pentru ca isi platesc taxele! Platim, putem polua… N-are sens.
Cred ca s-ar putea pune in aplicare o adevarata politica ecologica daca ar fi votate legi: interzicerea motoarelor cu cilindri mari, inchiderea celor mai poluante uzine etc.“
Lui C. nu-i plac ecologistii. „Nu se pun intrebarile cu adevarat importante. Ecologistii vorbesc de poluare, dar care este reactia lor fata de marile industrii? 90% din populatie nu are mijloacele necesare pentru a cumpara bio sau pentru a avea o masina nepoluanta.“
