Cine sunt antiecologistii
Discriminare in functie de sex?
„Nu vreau sa ma intorc in timp“, spune A., 28 de ani, jurnalist. Desi ea este vegetariana si mare iubitoare a naturii, crede ca teoriile ecologiste au o urma de conservatorism.
„Multe teze ecologice sunt impotriva femeilor: sa-si faca painea, sa spele scutecele etc. etc…. Cine sa faca asta, daca nu femeile?
Noi traim intr-o societate inca bazata pe inegalitatea civila si sociala si, cu siguranta, barbatii nu se vor implica in asa ceva. Se simte o dorinta de reintoarcere in trecut, de a retrimite femeia la cratita.
Din punct de vedere social si politic, nu cred sa aiba ecologia o perspectiva revolutionara. Pentru moment, ea este accesibila doar oamenilor bogati.“
Tanara femeie doreste implementarea unei alte ecologii, care sa stie sa gaseasca solutii noi, tehnologice si moderne. „Numai prin progres vom putea imbunatati protectia mediului inconjurator“, continua A.
Colectiv sau individual?
Pentru M., ecologistii sunt niste visatori. Iar analiza si actiunea ar trebui sa aiba un aspect social sau politic. M. nu gandeste niciodata din perspectiva impactului ecologic.
El nu-si triaza deseurile pentru ca nu i-a fost demonstrata utilitatea unei astfel de corvezi. Iar manifestatiile, evenimentele sau emisiunile TV ce au ca tema mediul inconjurator il fac sa zambeasca.
„Din moment ce traim intr-o societate a profitului, masurile luate pana acum nu sunt eficace. Solutiile trebuie sa fie colective. Nu individuale. Ce s-ar intampla daca la o ninsoare teribila nu s-ar da cu sare pe strazi? Totul ar fi paralizat!“
Deloc rezonabili
Evident, nu toti antiecologistii au atitudinile analizate mai sus. Exista si individualistii inversunati.
Cum este C., pensionara, fara copii: „Nu ma intereseaza pe mine de ecologie. Imi place sa traiesc bine, sa am casa incalzita, sa ma plimb unde vreau. Restul, nu vreau sa stiu. Si daca poluez, ce? Asa facem noi, oamenii“.
„Acest tip de comportament este unul impulsiv, infantil“, aminteste psihanalistul Jean Pierre Winter, „insa, alaturi de celelalte, naste un punct comun:
sa privilegiezi natura uitand de om inseamna sa cazi victima unui discurs periculos, desprins de realitatea umana, dar si de realitatea psihica. Iar refularea nu este utila…
“
De unde si reactia antiecologica inevitabila, dar cumva necesara, care deschide usa reflectiei, ea insasi constructiva pentru nasterea unei ecologii mai mature.
