”Complexul a fost inventat de societate’
Cred ca termenul de „complex fizic“ a fost inventat de societate. Niste cuvinte care, altminteri, au intrat in vocabularul maselor cu intentia de a descrie o problema asociata unei trasaturi fizice, au ajuns, prin mutarea de sens asociata uzului frecvent, sa aiba conotatii normative.
„Ma simt rau pentru ca am nasul prea mare si mi se pare ca toti ma privesc ciudat etc.“ s-a transformat in „complexul nasului“, care cuprinde disconfort, napasta estetica, lipsa de incredere in sine, ghinion la angajare, dificultati in mentinerea unei relatii de cuplu si orice alta plaga sociala la care v-ati putea gandi. E greu sa „normam“ simtitul…
Nemultumirea exprimata, mai clar sau mai putin clar, fata de exteriorul propriu, este insotita – chiar si in situatiile in care exista un defect fizic evident sanctionat estetic sau functional de grupul social – de nemultumiri legate de cu totul alte teritorii ale persoanei respective.
Asta, ca sa respectam o anumita geografie confluenta, coerenta fizic-psihic. Cu alte cuvinte, „sunt nemultumit de felul cum arat“ se traduce prin „nu-mi place de mine“, la nivel general.
Notiunea de autonomie a individului a suferit schimbari importante de-a lungul vremii, consecutiv modificandu-se cerintele de acceptare in grupul social, inclusiv cele estetice. Exigentele estetice par sa fi crescut in ultimele decade – de aici, si nemultumirile indivizilor fata de felul cum arata.
Din punctul meu de vedere, par mai mult deplasari ale nemultumirii de sine fata de exteriorul vizibil. Imaginea de sine a individului s-a mutat aproape complet in concretul fizic.
„Complexele fizice“ ale indivizilor sunt legate direct de standardele estetice ale societatii in care traiesc si de mediul in care s-au dezvoltat, aici familia jucand un rol esential. Exista, desigur, diferente mari intre ceea ce-i deranjeaza pe barbati si ceea ce le deranjeaza pe femei la propriul corp, in raport cu imaginile ideale pe care si le-au format: inaltimea, greutatea, trasaturile fetei s.a.m.d.
Orice poate deveni o problema, in functie de cum am dori sau de cum nu am dori sa fim: ca o vedeta de televiziune, altfel decat mama sau tata, sau, dimpotriva, la fel ca ei, posibilitatile sunt infinite.
Exista totusi un element comun atator oameni foarte diferiti: toti vor sa fie placuti, iubiti, apreciati. Miza vietii fiecaruia. Atunci cand nemultumirea legata de propria persoana devine suficient de importanta, alterand ceea ce ar trebui sa fie, pentru oricine, o viata normala, multi indivizi apeleaza la mijloace corective variate: camuflarea defectelor, chirurgie, diete, evitarea situatiilor in care defectul este evident etc.
Unele persoane, pornind pe firul problemei, ajung in final si la psihoterapeut, dandu-si seama ca nu au vazut padurea din cauza copacilor. Si incearca sa inteleaga ce conflict interior a oglindit afara o problema aparent fizica. Psihoterapia, daca este incununata de succes, poate aduce liniste si confort, impacarea cu sine.
Interviu de Iulia Barca
