Confesiune – Cum m-am adaptat eu in Singapore

Monica a fost ghid turistic, vorbeste fluent engleza, suedeza si franceza. S-a saturat de frig si a plecat in Singapore. Si-a gasit un job la o companie mare de turism si s-a casatorit cu un localnic. Savuroasa poveste, nu? Cum vede ea natia adoptiva, conflictele culturale (daca sunt) si cum sunt asiaticii in intimitate? Am rugat-o sa ne povesteasca.

Cum am ajuns sa traiesc in Singapore? Sincer, nu imi place deloc iarna. Cum locuiam in Suceava, iarna era foarte frig si incepea in octombrie, cu finish in aprilie. Apoi am fost in Australia. Mi-a placut teribil acolo, mai ales stilul de viata relaxat.

Am vrut sa traiesc acolo, dar mama se gandea ca e prea departe si ca pleci luni dimineata de aici si ajugi marti pe seara! Dar alta a fost piedica: viza este aproape imposibil de luat. Am inceput sa ma gandesc la alta tara calda. Am fost prin

Asia de Sud-Est, sa testez apele. Am fost in Hong Kong, Thailanda, Cambodgia, Malaezia. M-am indragostit de Singapore, iremediabil! Era mai aproape de Australia, dar mama era impacata. Planul meu e sa revin in Romania la pensie, cu un venit decent si viata linistita.

In Singapore te mira prima data diversitatea oamenilor, cei mai multi sunt de origine chineza, apoi sunt malaezieni, musulmani, indience in sari, cercei in nas, aur peste tot, indieni sikh, adica cei cu parul netuns si care nu se rad deloc toata viata, au turbane enorme. Si cam al saselea locuitor din Singapore e strain.

Multi vin aici pe job-uri de mare calificare, arhitecti, ingineri, IT-isti, medici, piloti. Are numai 700 de km patrati si sase milioane de locuitori. E a treia tara in lume ca nivel de… aglomerare! Dar e placut, in metrou nimeni nu atinge pe nimeni, fac tot posibilul sa pastreze distanta/se sta la coada in cel mai ordonat mod posibil, la autobuz, metrou, magazin, nimeni nu sare coada, nu impinge, nu face scandal.

Te uimeste siguranta Oriunde esti si la orice ora, nu ai a te teme. Poti merge cu geanta deschisa, daca vrei, nu vei pati nimic. Sunt camere de luat vederi peste tot. Intr-o statie de metrou erau nu mai putin de 44 de astfel de dispozitive! Localnicii sunt prietenosi, daca le zambesti pe strada, in metrou, in lift, si daca te porti si vorbesti politicos, iti raspund la fel.

Cei mai in varsta sunt mai rezervati, nu se exprima emotional prea mult. In timpul scolii au fost invatati ca nu e decent sa fii exuberant. Pana sa inteleg asta, ma tot intrebam ce e in neregula cu ei de nu reactioneaza la ceva frumos, la muzica etc.? Am priceput mai apoi. Sunt multe rase, culori omenesti. Te simti liber si nu priveste nimeni pe nimeni cu mirare. Eu port adesea o ie romaneasca si nu am parte de cine stie ce reactie.

Un incident de comunicare culturala? Imi era greu sa ii inteleg la inceput. Engleza e limba oficiala, alaturi de alte trei limbi: chineza mandarina, malaeziana si limba tamil, a indienilor. Dar engleza e diferita de ceea ce invatam noi, se numeste „singlish“ (engleza singaporeza) si e combinata cu cuvinte din dialectul Hokkien, al majoritatii chineze. Apoi, structura gramaticala a singlish e copiata dupa Hokkien si, de multe ori, suna foarte nepoliticos. Mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu felul in care se vorbeste engleza aici…

Singaporezii au doua pasiuni fara de care nu ar putea sa traiasca: le place sa manance (si pot sa manance foarte mult, dar nu se ingrasa, cel mai probabil datorita genelor asiatice), iar a doua pasiune e sa mearga la cumparaturi. De cele mai multe ori, merg la „cumparaturi de vitrine“ (window shopping): nu cumpara nimic, dar, pentru ca afara sunt +35°C tot timpul, e placut sa mergi prin mall-uri cu aer conditionat si sa te uiti la vitrine.

Cam totul e diferit, foarte putine lucruri se aseamana intre europeni si chinezii/indienii din Singapore. Cultura, traditiile, sarbatorile sunt diferite. La noi, te duci acasa la cineva si duci un buchet de flori; aici, te duci cu doua portocale – se considera ca aduci noroc…

Felul in care mananca e foarte diferit. In bucataria chinezeasca mancarea vine, toata, odata: de obicei, o supa, orez fiert si alte cinci feluri (intre aceste cinci feluri sunt trei feluri de carne, pui, porc si peste si doua feluri cu legume), totul e prajit cu ulei din belsug, nu mananci salata de cruditati, totul trebuie fiert la aburi sau prajit. Cum mancarea vine toata deodata, se si mananca totul pe loc: orez si o lingura de legume, o lingura de carne, o lingura de peste.

Trebuie sa spun ca am fost oripilata cand am vazut modul acesta de a manca! Cum eram obisnuita la noi, sa se serveasca intai supa, apoi felul principal si apoi desertul… La un moment dat, am gasit asemanator faptul ca si ei, ca si noi, spun ca fetele seamana cu tatii si baietii – cu mamele.

Intr-adevar, m-am casatorit cu un singaporez de origine chineza. Desi provenim din culturi diferite, de pe continente diferite, foarte repede ne-am dat seama ca avem aceleasi preferinte, aceleasi principii, aceleasi valori, pe care le respectam in relatiile cu ceilalti.

Ca sot, este mult mai responsabil fata de mine ca sotie/familie, in comparatie cu ce am vazut la alte familii europene sau acasa. E mult mai atent la detalii, daca ii spun ca am nevoie sa cumpere ceva, nu trebuie sa-i aduc aminte sau sa-i spun a doua oara. Apoi, ca sot si in intimitate e foarte respectuos si flexibil: mai bine s-a adaptat el la preferintele mele si la cultura mea, decat reusesc eu sa inteleg cultura lui.

De exemplu, stie ca eu sunt crestina, ortodoxa, si ca, pentru mine, biserica si credinta sunt importante, pe cand el nu are nicio religie, dar nici nu este ateu. Am facut cununia civila aici si, inca de la inceput, mi-a spus ca putem merge si la biserica daca eu vreau asta. In casa, e de mare ajutor, face curatenie cand eu nu am timp, apoi eu gatesc mancare romaneasca si, de obicei, si el ma ajuta. Mi-a spus ca nu stie sa gateasca, asa ca datoria lui e sa spele vasele. Desigur ca imi convine!

Ce nu imi convine si ce imi place? Pai, statisticile spun ca fiecare al saselea singaporez e milionar. Si, intr-adevar, cu GDP de peste 50.000 de dolari americani pe cap de locuitor e destul de vizibila bunastarea locuitorilor. Singapore s-a dezvoltat fara sa aiba niciun fel de resurse naturale, fara sa aiba teritoriu pe care sa cultive ceva, a crescut temeinic prin politici fiscale avantajoase si corecte, care au atras multe afaceri aici. Ii admir pentru ca, generatie dupa generatie, au reusit sa se puna de acord pentru a construi o tara stabila economic si sigura.

Ceea ce nu-mi place la ei este ca, in mare majoritate, nu cunosc cultura europeana si sunt cam ignoranti in privinta istoriei, geografiei – de cele mai multe ori, nu cunosc nici macar evenimentele istorice principale.

Apoi, m-am lovit de cateva ori de oameni pentru care numai persoana lor conteaza, nimeni si nimic altceva – dar aceasta e, probabil, o trasatura a celor care traiesc in capitalism… Ceea ce nu-mi place iar si iar, este ca isi cumpara haine si genti de lux, dar le cumpara nu pentru ca isi doresc, ci pentru ca si prietenii lor au, si asta inseamna ca ai un statut social mai asa si pe dincolo… Sunt cam snobi…