Conflictele pornesc de la nevoi

Ni se intampla sa ne certam. Tuturor. Conflictul este o realitate a vietii pe care nu invatam s-o gestionam vreodata perfect. Pana acum. Pentru ca exista tehnici si oameni care predau asa ceva. Unul dintre ei este Monica Reu.

Psychologies: Exista o stiinta a gestionarii situatiilor de conflict?

Monica Reu: Fiintele umane sunt fiinte sociale. Este inscris in codul nostru genetic sa traim in comunitate, sa convietuim. Si orice convietuire presupune si diferente de opinie si de preferinte – asadar, conflicte. Ne nastem, de asemenea, cu compasiune, cu abilitatea de a ne adapta unul la celalalt, de a empatiza, de a comunica.

Din nefericire, pierdem foarte mult ca urmare a procesului de educatie, in cazul in care sistemul in care suntem educati (si, trist dar adevarat, cei mai multi dintre noi de aici provenim) ne invata ca diferendele sunt ceva rau, indezirabil. Nu de putine ori am vazut ca, atunci cand doi copii se cearta, tendinta adultilor este sa intervina pentru a pune capat momentului conflictual, adesea impunand solutia pe care ei o cred de cuviinta, fara a oferi copiilor posibilitatea sa gaseasca ei insisi o rezolvare sau a-i inzestra cu abilitati necesare pentru gestionarea unor astfel de momente pe viitor.

Mai mult, in astfel de cazuri, rareori decizia luata de adult este in beneficiul ambelor parti – de regula, unuia i se da castig de cauza, in timp ce celalalt este pus la zid. De fapt, se decide „cine are dreptate“ si cine greseste, si nu se incearca gasirea unei solutii care sa ajute partile sa priveasca si din unghiul celuilalt de vedere.

Copiii respectivi devin cel mai adesea adulti care invata ca a avea dreptate este mai important decat a ajunge la cooperare si a cauta o solutie agreata de toata lumea. Cu riscul de a ne distruge relatiile, mergem uneori pana in panzele albe pentru a demonstra ca celalalt greseste si ca noi avem dreptate.

Am crescut cu ideea ca, dintr-un conflict, unii ies invingatori, altii ies invinsi, insa ce observam iar si iar – si in cuplu, si in familie, si in institutii – este ca, daca nu gasim o solutie benefica pentru ambele parti, pierdem cu totii. Din fericire, aceia dintre noi care isi dau seama ca viziunea clasica asupra conflictelor este paguboasa, pot astazi deprinde modalitati mult mai constructive de gestionare si de mediere a lor.

Cine sunt teoreticienii acestui model?

M. R.: Metoda comunicarii nonviolente a fost conceputa si dezvoltata de doctorul in psihologie Marshall Rosenberg ca instrument de rezolvare a conflictelor pe cale pasnica, in beneficiul tuturor. Influentat si inspirat de ideile lui Carl Rogers, Riane Eisler, Gandhi si Walter Wink, el a pus bazele acestui model in anii ’60 si a demonstrat pe parcursul a zeci de ani de experienta ca se pot rezolva eficient si empatic conflicte de orice fel, de la cele internationale, la cele intre partenerii de cuplu.

Este, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai sigure cai de a ajunge la o rezolvare win-win. Principiul de baza este simplu: la radacina oricarei actiuni umane se afla o nevoie. Intr-o situatie de conflict, daca reusim sa ne uitam dincolo de comportamente si de actiuni, la nevoile pe care fiecare dintre noi incearca – prin cele mai bune mijloace de care dispune in clipa asta – sa si le implineasca, vom descoperi, cu placuta surpriza, ca pentru fiecare nevoie exista o multitudine de strategii de implinire. Si aici conflictul dispare, deoarece este numai o chestiune de imaginatie si creativitate sa gasim acea strategie care sa fie acceptabila pentru amandoi.

Avem adesea conflicte. Nimeni nu trece prin viata fara ele. De unde apar? Lumea de azi se scalda in conflicte. De ce? De unde vin ele? La nivel personal si international?

M. R. Oriunde exista doua persoane vor exista, fara indoiala, la un moment dat, si conflicte. Pentru ca suntem diferiti – pentru ca fiecare dintre noi, in functie de fire, de experienta de viata, de modul in care a fost educat, are alte preferinte, un alt mod de a privi lumea.

Pe scurt, conflictele pornesc intotdeauna de la strategiile pe care fiecare dintre noi le prefera pentru a-si implini nevoile. Atunci cand anumite actiuni ale tale lezeaza nevoi importante ale mele, armonia dintre noi este tulburata. Am sa iau un exemplu simplu: Maria, din dorinta de a face o bucurie parintilor ei, isi doreste ca ea si iubitul ei, Sergiu, sa mearga sa-i viziteze sambata.

Sergiu insa se simte obosit dupa o saptamana de munca si ar prefera sa doarma pana tarziu sambata, dupa care sa iasa cu prietenii lui in oras. Alegerea Mariei ii lezeaza lui Sergiu nevoile de odihna, tihna, autonomie, divertisment, confort.

Alegerea lui Sergiu ii lezeaza Mariei nevoile de apropiere de parinti, consideratie, includere. Daca niciunul dintre ei nu va avea disponibilitatea sa se detaseze de strategia preferata si sa vada lucrurile si din perspectiva celuilalt, vor intra in conflict.

Stiu oamenii sa isi rezolve inteligent conflictele? Ce vedeti in practica dvs.?

M. R. In practica, vad foarte putini oameni care sa stie sa-si gestioneze constructiv conflictele. Adesea, in urma lor, raman cu resentimente si un gust amar sau chiar cu sentimente de neputinta si disperare. Suntem inca victime ale acestui model de rezolvare a conflictelor, din care unul iese ciufulit, iar celalalt cu nasul pe sus, in care fie contraatacam, fie cedam.

Mai exista si cei care, speriati sau chiar traumatizati de experientele nefericite din trecut, cauta sa evite conflictele cu orice pret. Si, din nou, revenim la educatia noastra, din care lectiile de autocunoastere, de comunicare eficienta si de abilitati de gestionare a diferendelor au lipsit cu desavarsire.

Ar putea invata? Cum?

M. R. Credinta mea este ca atat timp cat respiram, putem invata moduri de relationare mai sanatoase si mai armonioase cu persoanele din jurul nostru. Un inceput extraordinar este cunoasterea propriilor sentimente si nevoi si consolidarea abilitatii de a le si exprima. In momentul in care stiu sa-mi identific propriile trairi si nevoi, devin mai constient si mai sensibil la nevoile celorlalti.

Asadar, pot, cu mai multa usurinta, sa ascult empatic, sa privesc lucrurile si prin ochii lor – abilitati esentiale in rezolvarea eficienta a conflictelor. Un alt aspect care mi se pare important aici este si identificarea acelor tipare de gandire si de limbaj care genereaza adesea conflicte (judecati, etichetari, amenintari, constrangeri) si inlocuirea lor cu modalitati de comunicare mai sanatoase. Odata capatata aceasta cunoastere, pot sa ofer celorlalti un feedback care sa nu lezeze, care sa vorbeasca respectuos si limpede despre impactul pe care il are o actiunea a lor asupra mea.

Exista moduri diferite de a trata un conflict cu un copil fata de unul intre adulti?

M. R. Da si nu. Copiii sunt si ei fiinte umane, au si ei sentimente si nevoi. Cei mici intra in conflict cu adultii tot atunci cand ceea ce li se cere intra in dezacord cu o nevoie a lor foarte importanta in acel moment. „Fa-ti temele“ poate leza nevoia copilului de joaca, odihna sau chiar sens. „Imbraca-te cu bluza alba“ ii poate leza nevoia de autonomie.

„Mananca tot din farfurie“ ii poate leza nevoia de confort si de acord cu propriul for interior. Radacina conflictelor dintre adulti si copii este, deci, aceeasi ca isi in cazul conflictelor intre adulti. Pentru mine, diferenta rezida in faptul ca, in cazul conflictului cu un copil, adultul ar trebui sa fie un model si sa constientizeze ca, dincolo de rezolvarea situatiei punctuale, pe termen lung, datoria lui este sa-i ofere copilului anumite abilitati de gestionare benefica a unor astfel de situatii.

Daca adultul rezolva conflictul batand cu pumnul in masa si impunandu-se, copilul va prelua acest model si il va perpetua in propria-i viata. Daca insa adultul are capacitatea de a gestiona situatia expunandu-si propriul punct de vedere, dar si ascultand sentimentele si nevoile copilului, atunci acesta din urma va adopta un cu totul alt model, devenind o fiinta umana increzatoare, cu o buna cunoastere de sine, capabila sa-si exprime nevoile, dar capabila si de empatie.

A aparut o meserie la moda: mediatorul. Dar, dincolo de aceasta realitate, ce inseamna o negociere, odata conflictul izbucnit?

M. R. Cand doua persoane sunt intr-o situatie de conflict, atat de coplesite de propria suferinta si de ideea ca celalalt reprezinta un dusman, pot ajunge in punctul de a nu mai putea comunica, de a nu se mai putea asculta una pe cealalta sau, chiar mai rau, de a recurge la violenta. Atunci, adesea, este nevoie de sprijinul cuiva din afara.

Rolul mediatorului este, din punctul meu de vedere, acela de a asigura, in primul rand, pe fiecare dintre parti ca nevoile ei sunt auzite si luate in seama. Asadar, omul acesta este un fin cunoscator al nevoilor umane. Este o persoana care traduce fiecaruia mesajul celuilalt in cuvinte mai usor de auzit, incearca sa-i aduca pe un teren comun si cauta sa gaseasca, impreuna cu partile, o solutie acceptata de comun acord.

Si cred ca poate ajuta enorm, oferind celor doua persoane aflate in razboi o perspectiva pe care nu ar fi reusit poate niciodata sa o vada altfel. Ce bine ar fi insa daca am avea abilitatile de comunicare necesare pentru a ne gestiona singuri diferendele!

Unde se poate invata in Romania managementul conflictului?

M. R. In clipa asta, in Romania, exista multiple oportunitati pentru a deprin­de arta de a gestiona eficient conflicte, de la firme care organizeaza si sustin cursuri pentru cei ce isi doresc sa imbratiseze profesia de mediator, pana la trasee de dezvoltare personala, care te ajuta sa te cunosti mai bine pe tine, sa comunici mai eficient si, astfel, sa devii mai abil in rezolvarea situatiilor tensionate din propria viata.

In cadrul Asociatiei pentru Comunicare Nonviolenta pe care o conduc, cei care doresc sa paseasca pe calea re­la­tionarii constiente pot participa la atelierele si cursurile bazate pe filozofia lui Marshall Rosenberg, o metoda de rezolvare de conflicte care si-a demonstrat eficienta si in conflicte internationale, si in scoli, si in corporatii, si in viata de familie.