Contrazic pe toata lumea
„I-am propus sa studieze pianul, ea a decis ca vrea sa invete sa cante la chitara. Am inscris-o la tenis, m-a anuntat ca prefera dansul sportiv…“
Maria – mama Iuliei, in varsta de 12 ani – descrie o situatie pe care multi parinti o cunosc: „Fata mea face totul pentru a ma contrazice“.
Nu suna prea placut, dar aceasta atitudine corespunde unei etape normale din dezvoltarea individului, denumita „contradependenta“.
Un stadiu intermediar, care permite trecerea de la starea de dependenta, caracteristica copilului, la cea de independenta, proprie adultului.
Inainte de a se putea elibera de autoritatea parintelui, individul incepe prin a i se opune. O reactie inevitabila si utila in formarea si afirmarea identitatii.
Problema apare atunci cand ea se prelungeste si se intensifica. Asta dovedeste ca autonomia este tot timpul vulnerabila.
Ramanem supusi influentei altora, incapabili de a ne echilibra.
A-ti da importanta
Ceea ce constituie, in cazul unora, o problema de afirmare de sine, poate trece pentru altii drept manifestarea unei personalitati foarte puternice.
Astfel, sunt perceputi marii ambitiosi ori anumiti sefi. Ce nu suporta acestia, este ca altii sa aiba idei mai bune decat ei. Singurul mijloc de a-si pastra puterea, de a face fata „competitiei“, este sa suprime propunerile prin contradictie, ajutati de greutatea functiei.
A juca jocul contradictiei este deseori o tehnica inconstienta de a-ti da importanta. Marcel, jurnalist, 36 de ani, marturiseste: „M-au botezat «Bine, dar…» Este marca mea. Vine la pachet cu rautati sau glume, dar cel putin sunt singurul «brand-uit»!“
Frica excesiva de dorinta aproapelui
Cand contrazicerea devine automata si limitata, dovedeste dificultati profunde de relationare. Persoanele care au astfel de probleme, de regula nu suporta sa se emotioneze si, in cuplu, sunt foarte instabile.
Atitudini care le atesta frica de a fi „devorati“ de dorintele altora. Aceasta neincredere mai poate insemna o tendinta paranoida sau poate trimite la o angoasa din copilarie – cel care s-a supus in exces dorintelor parintilor are sentimentul ca retraieste aceasta situatie daca se supune dorintelor altora.
Dificultatea de a-ti exprima furia
A contrazice, a nega, a se opune – aceste comportamente indica o agresivitate neexprimata. A fi tot timpul in opozitie demonstreaza dificultatea de a simti sau exprima furia.
De exemplu: decat sa-i spuna sotului ei ca o deranjeaza ca el se intoarce tarziu in fiecare seara, Valeria ii refuza sistematic invitatiile de a iesi in oras. Asta se numeste in gestalt terapie „deflectiunea agresivitatii“.
Nu se poate rezolva decat daca persoana respectiva invata sa recunoasca si sa exprime cauza reala a pornirii agresive.
Ce este de facut?
Distinge emotiile de pareri
Decat sa recurgi la jumatati de masura, intreaba-te cu toata increderea: „Ce trezeste asta in mine ?“. Apoi reflecteaza la importanta lui: „Cred cu adevarat ce imi spune celalalt ?“.
Scopul este de a intelege care este locul emotiilor in relatiile tale cu cei din jur si de a invata sa faci diferenta intre emotii si ratiune. Incearca sa te exprimi in doi timpi: „Ceea ce imi spui ma infurie“, si dupa „Uite ce cred eu despre asta…“
Incepe tu discutia
Nu astepta sa afli neaparat parerea celorlalti. Fa efortul sa lansezi tu subiecte de conversatie. Astfel, nu vei mai avea ocazia sa te raportezi doar tu la altii, ci vei putea crea un punct de vedere din convingerile tale. O buna cunoastere de sine este fundamentul afirmarii de sine.
Nu intra in jocul dezbaterii de idei contrare, asta nu va face decat sa il incurajeze pe celalalt sa se opuna. Asculta-l si identifica in discursul sau lucrurile cu care esti sincer de acord. Apoi impartaseste-i ideile cu care nu esti de acord.
Daca persoana respectiva are un spirit de contradictie asa de puternic ca va ajunge la contrazicere, ajut-o sa isi afle ambiguitatile, lucru ce va determina ulterior constientizarea problemei.
Astfel, simtindu-se mai putin in pericol, va fi in masura sa intre intr-o relatie deschisa si ponderata.
Editare de Catalina Cristescu
