Credinta ca antidepresiv
| „Mi-am revenit la o manastire“ Adela, 29 de ani „Pe timpul studentiei am avut timp de un an o perioada foarte grea. Ma confruntam cu lipsa banilor, aveam o familie cu probleme, parintii mei se certau in permanenta. Ma simteam vinovata pentru toate nenorocirile. Toate imi mergeau pe dos, picam examenele si eram epuizata. Atunci, o prietena credincioasa care se ducea din cand in cand la o manastire din Dobrogea mi-a propus sa merg cu ea. Am acceptat greu, eu nefiind prea bisericoasa. Insa, odata ajunsa acolo mi-am dat seama ce o atragea pe ea. Era un loc minunat, pierdut in mijlocul naturii. Am stat cateva zile acolo, timp in care am incercat sa ma adun, sa ma eliberez putin de povara de acasa si chiar sa ma rog. Am stat de vorba cu duhovnicul de acolo si faptul ca cineva ma asculta era atat de calmant… M-a incurajat mult, mi-a spus ca nu am nici o vina pentru dezastrul familiei mele si ca fiecare om poarta responsabilitatea propriilor fapte. Ca eu trebuie sa-mi vad de viata mea, ca trec printr-un episod de maxima oboseala si ca imi voi reveni. Am plecat de la acea manastire atat de linistita! Simteam ca am energie, ca sunt libera. In cateva saptamani m-am angajat ca profesoara. Eram in sfarsit independenta financiar. Mi-am luat toate examenele in sesiunea urmatoare, acum ma aflu la o bursa doctorala in Germania. Mi-am revenit la acea manastire.” |
„Cei care cred se lasa mai greu prada disperarii”, spune psihoterapeutul Irina Holdevici. „Ei se simt securizati subiectiv, aparati de Dumnezeu in cel mai concret mod: «Daca ma rog lui Dumnezeu, El sigur o sa ma ajute!» – asa gandeste un credincios intr-o situatie care ii depaseste puterile. Psihologic vorbind, credinta poate fi interpretata drept un fenomen de autosugestie care il ajuta pe cel care crede sa nu se lase doborat.
De asemenea, se face apel la fortele pozitive ale universului care mobilizeaza posibilitatile latente ale fiintei pentru vindecare. Credinta este si profilactica, ea face apel la resursele interioare in beneficiul vindecarii, nu numai in situatii de criza ci si in viata cotidiana. Sa ne gandim la cel care pierde pe cineva drag prin deces: credinciosul suporta mai bine acest eveniment pentru ca el este convins ca cel plecat se duce intr-o lume mai buna”, adauga psihologul Irina Holdevici.
De fapt, in interiorul oricarei religii subzista ideea ca, indiferent de dimensiunea dramei (a stresului, cu un cuvant din vocabularul actual) omul – dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, are o putere interioara uriasa de a-si reveni, de a se regenera, de a crea. Asadar, un mesaj optimist.
de Iuliana Alexa & Razvan Andrei.
