Creierul si banii

Poate ca va intrebati ce legatura are psihologia, specificul revistei noastre, cu banii, de ce am ales aceasta tema de studiu? Simplu: pentru ca banii traverseaza majoritatea comportamentelor noastre de oameni moderni. Salariul, cheltuielile, raporturile din familie sau din afara ei, toate sunt, mai mult sau mai putin, reglate financiar la un moment dat.

Aproape totul e traversat la un moment dat de raporturi financiare. Nici cele mai pure si mai generoase sentimente nu scapa. Nu ati vazut cupluri care se destrama din cauza presiunilor financiare? Sau a inegalitatii financiare dintre parteneri? Terapia, care speri sa te scape de nesomn, anxietate si durere sufleteasca, costa adesea de te rupe!

Sau parintii care folosesc banii de buzunar ca mijloc de control pentru odraslele adolescente? Odraslele adolescente care isi gasesc job-uri expedient ca sa scape de sub tutela materna si paterna? Shopping-ul compulsiv… Sa o spunem pe sleau: banii sunt un levier de putere. Cine ii are, domina. Nu spun nimic nou, doar ca in aceste vremuri de criza e tot mai evident acest fapt.

Imprumuturi, garantii, donatii – toate acestea sunt traducerea concreta a unor lucruri imponderabile: increderea, generozitatea etc. Lumea e mult mai prozaica decat credem. Dar, pana la urma, banii sunt un bun mijloc de a vedea concret cum evolueaza lucrurile ne-concrete…

CUM NE DETERMINA COMPORTAMENTUL

Cu siguranta, daca relatiile interumane sunt reglate la un moment dat de bani, e cazul se specificam in ce fel. Imi vine in minte o intrebare pe care o aud adesea de la ambe sexele: cine plateste la restaurant? Cu siguranta, acest fapt nu e lipsit de semnificatie, raspunsul codeaza o realitate (sau un protocol al curtoaziei) care e plina de semnificatii. Daca plateste el, inseamna ca isi afirma statutul social.

Dar e un statut de macho dominant? Feministele spun ca isi pot asuma foarte bine plata consumatiei proprii si – de ce nu? – pot plati toata nota din cand in cand… Are asta vreun impact asupra relatiei de cuplu? Uneori, da, foarte mare. Alteori, deloc. Sunt insa multe interpretari ale acestui gest, care nu ies la suprafata decat in discutii de culise. Femeile sunt perfect capabile sa-si achite nota, evident.

Dar vor fi mereu impresionate de un barbat care insista sa achite el. Psihologia noastra ancestrala iese astfel la iveala si feminismul face un pas inapoi. Cordelia Fine, o psiholoaga britanica ce studiaza relatiile dintre sexe, spune ca, in urma sondajelor facute de ea, femeile cu statut socio-profesional inalt, cele care castiga la fel de bine precum barbatii, vor fi atrase totusi de barbati cu un statut inalt…

LA VREME DE CRIZA

Recesiunea in care ne scaldam de ceva ani, pune cercetatorilor problema comportamentului uman in fata banilor. Dragos Cirneci, profesorul de neurostiinte pe care il stiti deja din paginile revistei noastre, explica felul cum creierul ne pacaleste in deciziile noastre financiare: „Stim cu totii ca oamenii nu se poarta mereu rational, nu decid dupa cum scrie in cartea de logica sau de economie. Ei tind sa vada lumea fiecare in felul lui si sa raspunda la ea dupa cum le dicteaza creierul.

Care creier nu este un computer, ci o masina emotionala, care se orienteaza intotdeauna dupa ce castiga si ce pierde. Oamenii sunt mamifere care au evoluat milioane de ani in salbaticie. Iar in salbaticie regulile sunt cu totul altele decat in companii sau la hypermarket. Acolo trebuie sa fii mereu in garda, sa fii precaut cand vezi ceva nou, sa strangi toata hrana pe care o gasesti si sa o pui deoparte pentru zile negre, sa iti dozezi efortul pentru situatiile care chiar conteaza si sa te bati cu ceilalti pentru ce e al tau.

Acolo aveai un singur plan de aplicat, era, de regula, pe termen scurt, pe reteta «aici si acum», si trebuia sa te tii de el ca sa iasa, nu sa faci multitasking. In plus, omul e o specie care depinde toata viata de membrii grupului. De aceea si-a dezvoltat mecanisme de comunicare si colaborare, rapoartele pe care le are cu ceilalti fiind de multe ori critice pentru supravietuirea lui. (…)

Criza economica isi are cauza in preistorie. Insa multe dintre adaptarile care au folosit de-a lungul evolutiei, nu se mai potrivesc cu lumea de azi. Ne vom concentra pe trei dintre ele. In primul rand, oamenii sunt, in general, tentati sa aleaga lucruri sigure si pentru care au mai putin de asteptat, chiar daca valoarea lor nu este una prea mare.

Zece lei acum, pe loc, sunt mai importanti pentru ei decat posibilitatea nesigura a unui castig de 100 de lei luna viitoare. Acest stil de luare a deciziei conduce la mancat abuziv, cumparaturi fara rost si, in general, la a consuma fara masura“. Asadar, nu te mai gandi la bani, incepe sa traiesti!

INTRE PUSCULITA SI DERIVATELE FINANCIARE

Asadar, vorbim, atunci cand punem problema intersectiei dintre psihologie si bani, de amanarea satisfactiei (economisire), de cheltuit compulsiv (comportament disfunctional), de educatie financiara, de apetit pentru risc, investitie sau de conservatorism. V-am convins ca sunt teme generoase de discutie?

Copiii invata ceva economie abia in clasa a XI-a. Daca mai tarziu am vrea sa avem in familie antreprenori care sa fie relaxati si buni cunoscatori ai lumii banilor, poate ca e necesara o reforma a educatiei. Cum ne educam financiar copiii, daca ne da prin cap sa o facem? Cum ii invatam sa nu cheltuiasca fara cap? Cum ii invatam valoarea banului? Iata tot atatea intrebari pe care parintii si le adreseaza, cu siguranta. Sau cum putem intelege noi, adultii, complexitatea enorma a produselor financiare care au dus la actuala criza?

CHESTIUNE DE PSIHOLOGIE PREISTORICA

Oare nu aceasta psihologie famelica ne face sa nu gandim pe termen lung, ci doar scurt si prea scurt? Sa vrem profit imediat, in dauna contructiei à la longue. Cine stie?! E unul din efecte.

Creierul nostru nu gandeste matematic, ci emotional. Asta, atunci cand gandeste… Daniel Kahneman, psihologul american laureat cu Nobel pentru economie in 2002 pentru ca a demonstrat cat de irational se comporta oamenii (mai ales cu banii), spunea in cartea sa Gandire lenta, gandire rapida (Ed. Publica, 2013), ca oamenii sunt mai degraba niste Emoticoni. Daca ar fi perfect rationali in deciziile lor financiare, ar merita numele de Econi. Dar nu sunt niciodata. Niciodata! Oamenii nu gandesc matematic.