Criza pe divan
Mihaela Sindie-Weidinger, psiholog, psihoterapeut si trainer in psihologia si explorarea viselor
„Sentimente de vinovatie, neajutorare…“
Efectele psihologice pe care criza economica le produce asupra oamenilor sunt legate de sentimentul de vinovatie, neajutorare, disperare.
Acestea, traite un timp indelungat, determina instalarea depresiei si anxietatii. Insasi calitatea vietii este alterata.
Cand iti pierzi serviciul sau nu mai poti plati creditul lunar, cand iesirile de week-end din trecut sunt acum limitate de bugetul mai mic, poti trai perioade in care stima de sine este mai scazuta si, odata cu aceasta, scade si increderea in tine.
Pierderea sau diminuarea salariului aduce cu sine nu doar tensiuni interioare, ci si exterioare: conflicte in familie, prieteni, colegi. Pe langa acestea, poate creste consumul de alcool, droguri, jocuri de noroc.
Chiar daca nu faci parte dintre cei care si-au pierdut deja serviciul, traiesti o permanenta stare de anxietate si stres. Sa retinem: somajul nu este ceva ce poate fi vindecat, pe cand depresia, da…
Depresia este o stare care poate fi depasita. Important este sa recunosti semnele unei depresii si sa te adresezi unui psihoterapeut, pentru a te ajuta.
Observa daca de cel putin doua saptamani, aproape in fiecare zi, te simti trist, ai sentimentul de gol launtric, nu poti dormi sau, din contra, dormi prea mult, nu ai pofta de mancare sau, din contra, mananci mai mult decat inainte, nu ai chef de nimic, nici chiar pentru lucrurile care inainte iti faceau placere, te izolezi, refuzi sa iesi, te simti inutil, gandesti mai lent si iti este greu sa iei decizii curente.
Invinovatindu-te, simtindu-te responsabil pentru lucruri care nu sunt sub controlul tau, nu-ti vei ameliora situatia. Lasandu-te prada disperarii, nu vei putea sa-ti recapeti speranta pentru a vedea mai departe.
Cedarea in fata neputintei nu te va intari. Sunt lucruri care depind de tine si sunt altele pentru care alegerea sau decizia ta nu influenteaza prea mult schimbarea, uneori chiar deloc.
Cu alte cuvinte, nu poti influenta mediul exterior si nu-i poti controla pe cei din jurul tau, dar poti influenta si controla ce simti tu in relatie cu acestea, reactiile si actiunile tale.
Pacientii mei descriu frustrare, nesiguranta, oboseala, confuzie, sunt prinsi in prea multe probleme de rezolvat, simt izolare fata de familie si prieteni, au sentimentul de inadecvare, imposibilitatea de a mai asigura traiul de dinainte, ambivalenta intre a rezista si a ceda…
Ideea e sa nu lasi lucrurile sa se agraveze. Amanarea nu face decat sa inrautateasca lucrurile. Cauta ajutorul prietenilor. Izolarea nu face decat sa iti limiteze alternativele. Refa-ti imaginea de sine prin acele lucruri care iti dau incredere, prin decizii mici, care sa-ti dea sentimentul de succes.
Tine un jurnal sau fa zilnic o lista cu lucrurile pe care le-ai realizat, fie ca sunt din cele mai nesemnificative. Nu-ti fie teama de pierderea temporara a serviciului.
Poti face, intre timp, alte lucruri pe care le-ai amanat sau pentru care nu ai avut timp. Iti poti ajuta prietenii cu diverse servicii pentru care ei te vor rasplati.
Daca nu esti afectat de criza, dovedeste compasiune pentru cei mai putin norocosi si ofera-le ajutorul. Iti poti castiga astfel prieteni pe viata, mai valorosi decat lucrurile materiale.
Augustin Cambosie, psihanalist
„In criza, intervine ecoul subiectiv“
Pentru destul de multi, criza e un motiv de intrare intr-o psihoterapie. Pentru ca, asociat la criza, intervine ecoul subiectiv al evenimentelor exterioare: pacientii vorbesc despre nesiguranta zilei de maine, despre restructurare, propunerea de catre angajator a unui contract mult mai prost ca cel dinainte, cu mentiunea ca „sau iti convine, sau pleci“, lipsa de perspectiva la ideea de a schimba un loc de munca unde nu ne simtim bine, pentru ca in acest moment piata e inghetata, nu exista un job mai bun…
Dar, desi factorii de stres sunt importanti, oamenii reactioneaza diferit la ei, in functie de propria structura psihica, de flexibilitatea acesteia, de gradul de stabilitate sau semnificatia pe care propria noastra istorie o confera unor evenimente.
In momentul in care intra in discutie subiectivitatea, se muta accentul pe problemele individuale ale omului, felul cum primeste el ce i se intampla. Regasim individualitatea pacientului dincolo de conjunctura obiectiva.
Probleme de acest gen au fost dintotdeauna. Exista lucrari despre supravietuitorii lagarelor. Ce stres mai mare exista decat razboiul? Si au supravietuit si au inflorit…
Oamenii care au trecut prin astfel de experiente sunt diferiti: unii izbutesc sa se adune (asa cum multi izbutesc sa se refaca dupa divort, concediere), sa se structureze si sa mearga mai departe.
Pentru ei, un sut in fund e un pas inainte. Altii cedeaza psihic. In reactia asta conteaza structura psihica, istoria individiuala, si aici intervine psihoterapia.
Plangerile despre realitatea obiectiva exista. „Criza“, „bani“, „saracie“, casa neterminata… Dar psihoterapia nu ofera solutii pentru orice.
Terapeutul poate sa insoteasca pe cineva catre solutie, dar socul evenimentului e trait numai de acel om.
Psihologul il ajuta inarmandu-l cu informatii obiective din istoria lui, legate de evenimente traumatizante, care seamana cu ce traieste in prezent sau cu informatii care sa il faca sa priveasca o decizie posibila din cat mai multe perspective.
Asta inseamna psihoterapia sau dezvoltarea inviduala. Nu sa vina omul la cabinet ca la un guru care sa ii spuna ce are de facut.
Relatarile despre criza se inmultesc in cabinet, e adevarat, deci si pretextele pentru psihoterapie. Se pare ca doua meserii merg bine in perioade grele ca aceasta: psihoterapia si cele din industriile de lux.
