Crizele de varsta ale feminitatii
Criza trecerii timpului a ajuns aproape un cliseu. Se aminteste despre acest lucru, ironic sau compatimitor, cand se aduce vorba despre barbatii de 40 de ani, despre femeile de 30, despre, din nou, ei si ele dupa 50 de ani.
Daca amintim si de criza adolescentei, a pubertatii sau dramele tineretii, ne simtim tot mai mult victimele biologice inocente ale trecerii anilor.
Dar, dincolo de motivele organice care ne fac sa trecem prin aceste etape, exista si alte cauze pentru care varsta ne provoaca in diverse feluri?
Despre unul din „de ce“- urile din spatele crizelor de varsta feminine, in randurile de mai jos.
Sa iti spui sau nu varsta ?
Se spune ca nu este politicos sa intrebi o doamna sau domnisoara cati ani are; probabil pentru ca, afland acest lucru, poti ghici, indiscret, in ce stadiu al feminitatii se afla.
Daca este foarte tanara, te poti intreba daca are sau nu deja o relatie. Daca are 30 de ani, te astepti sa aiba o familie.
Dupa 50 de ani, exista riscul sa faci judecati de valoare despre cat de importanta mai este intimitatea pentru acea femeie.
Mai mult decat atat: fiecare etapa a trecerii anilor este asociata cu anumite stereotipuri culturale, carora le cadem, cu totii, victime.
Cei din jurul nostru se asteapta la un anumit comportament din partea noastra, in functie de cati ani avem.
Tocmai de aceea, uneori, ascunderea acestora nu este o dovada de nesinceritate, ci, mai degraba, un mod de a ne proteja de presiunile culturale si sociale din jur.
„Cred ca societatea te judeca in functie de anii pe care ii ai. Mai ales anumite categorii de persoane: cei din generatii mai vechi, unii barbati…
De la primii risti sa auzi ca nu se mai cade sa faci, sa astepti, sa iti doresti anumite lucruri.
De la ceilalti poti avea surpriza ca, odata ce ti-au aflat varsta, te vad cu alti ochi, te considera mai putin dezirabila decat inainte.
Da, am intalnit barbati pentru care varsta chiar e un criteriu, indiferent de cat de bine te-ai mentine sau de cat de putin ti-o arati“, marturiseste Sorina, arhitect, 39 de ani, o femeie frumoasa, careia nu i-ai da mai mult de 30.
Victimele cliseelor despre varsta
Sociologul Cheryl Laz explica: „Sunt multe elemente care subliniaza faptul ca varsta, ca si genul sau rasa, orice, numai ceva natural nu, si implica mult mai mult decat numarul anilor pe care ii are cineva de la nastere.
«Poarta-te ca pentru varsta ta. Esti copil mare de acum», le spunem celor mici pentru a incuraja independenta (sau obedienta).
«Poarta-te ca pentru varsta ta. Nu mai fi asa copilaros», le spunem adultilor cand ni se pare ca sunt iresponsabili.
«Poarta-te ca pentru varsta ta. Nu mai esti tanara», spunem unei persoane care se comporta precum tinerii.
Gesturile sanctionate variaza, insa comanda «Poarta-te!» ramane aceeasi.
Cand spunem «poarta-te ca pentru varsta ta», cream presiuni pentru a da nastere unui comportament care se conformeaza unor norme.
Cu toate acestea, expresia mai subliniaza ceva evident: varsta noastra nu este ceva fix, biologic, ea presupune un efort fizic sau mental.
Ea inseamna in mod esential ideea de a performa. Anii pe care ii avem reprezinta o performanta, adica ceva ce ni se cere sa facem.“
Cu alte cuvinte, de multe ori, nu varsta in sine creeaza disconfort, ci felul in care interpretam importanta ei la nivel social si individual.
Cadem victime ale unor clisee, despre cum ar trebui sa ne simtim, sa ne purtam, despre ce era normal sa fi dobandit pana la o anumita etapa din viata noastra.
Ne lasam judecati, dar ne si autoevaluam dupa felul in care este portretizata o anumita varsta. Iar aceste lucruri atrag dupa sine o senzatie de disconfort si neimplinire.
