Cu desteptaciunea la psiholog
Alfred Dumitrescu este un psihoterapeut cu mult umor, pe care il cunoasteti deja din paginile revistei. El vede zilnic in cabinet si oameni destepti, si oameni mai putin „mobilati“ de la Natura. L-am rugat sa defineasca succint fiecare din cele doua categorii.
Psychologies: Cum anume este un om destept?
Alfred Dumitrescu: Un om destept este… treaz. Adica, are mintea treaza, deschisa nu doar la ceea ce se petrece in afara ei, ci si la ceea ce se misca – si la cum se misca – in interiorul ei.
Un om destept viseaza, stie si cand viseaza si, mai ales, stie ca visele sunt ale lui si, macar din cand in cand, le si „pune la treaba“ in folosul cunoasterii de lume si de sine.
Un om destept stie ca desteptaciunea este utila ca instrument adaptativ, o pretuieste la altii si la el insusi, dar nu o idealizeaza intr-atat incat sa creada ca ea ar fi „cheia succesului“ sau, cu atat mai putin, „cheia fericirii“.
Un om destept are masura lucrurilor, adica are „bun simt“ dimpreuna cu „bunul simt“ de a se intreba permament ce este acesta.
Un om destept este un filosof fara de sistem, adica un creator de lume interioara deopotriva coerenta si deschisa la revizuire.
Un om destept stie sa se joace si stie cand. Poate spune si de ce se joaca…
Un om destept are umor, nu doar sarcasm la adresa altora. E si autoironic.
Un om destept stie ca si ceilalti sufera si este respectuos fata de suferinta altora.
Un om destept nu stie prea multe, nu crede cu usurinta si nu are opinii despre orice.
Un om destept are dubii, dar nu ruminatii inutile.
Un om destept pretuieste, in egala masura, vorbele si faptele si nu le substituie unele altora.
Un om destept nu confunda bunatatea cu credulitatea.
Un om destept este un copil prin care anii au trecut cu oarece folos si nu unul peste care anii au adus doar riduri.
Un om destept este cineva care le poate fi de ajutor altora si dupa ce a incetat sa vietuiasca, prin ceea ce a lasat in spiritul acestora.
Pe cine admirati pentru inteligenta si care sunt atributele acelui spirit special?
A.D.: Bunicul meu matern a fost un om destept, un om fara multa carte, dar cu o mare capacitate de a intelege mersul lumii, cu un umor masurat si cu multa toleranta fata de cei din jur.
George Bernard Shaw a fost, si el, un om destept. La fel, Caragiale. De Andrei Plesu nu mai zic… Si, la urma, dar cu siguranta nu ultimul, Sigmund Freud a fost un om tare destept.
Cum ati defini prostia?
A.D.: Dintre formularile devenite clisee, as alege-o pe asta: „Prost e cel care face de fiecare data acelasi lucru asteptand un rezultat diferit“.
Mai personal, as spune ca prostia este o „scleroza a mintii“, o incapacitate de schimbare, concomitenta unei increderi infailibile in propriile adevaruri si in propria inteligenta.
Adica, ceva asemanator cu superbul proverb romanesc „Prostul nu e prost destul, daca nu e
si fudul“.
