Barbatul la psiholog: cum arata un macho deprimat
Vin barbatii la psiholog mai des decat in trecut? Cu ce plangeri? In societatea de azi intalnim si macho deprimati? O scurta privire in cabinet (respectand secretul profesional, desigur) cu prof. dr. Bogdan Ion.
Psychologies: Vin barbatii sa „se caute“ la psiholog? Apeleaza ei la psihoterapie?
Prof. dr. Bogdan Ion: Tot mai multi barbati „se cauta“ prin diverse metode si tot mai multi barbati vin si la psiholog. Raspunsul nu este unul simplu, pentru ca, fireste, si la noi, ca si in afara, barbatii apeleaza mai rar decat femeile la psiholog.
In Occident, unde avem statistici, stim ca barbatii reprezinta doar aproximativ o treime din clientii psihoterapeutilor; la noi, probabil chiar mai putin.
Si totusi, barbatii care cauta astazi raspunsuri si rezultate la psiholog sunt mai multi acum decat in urma cu 20 de ani, cand mi-am inceput practica privata, si chiar mai multi decat acum cinci ani.
Trend-ul este ascendent, si asta este imbucurator. Ca un exemplu personal, in acest moment, am clienti de doua ori mai multi barbati decat femei.
Insa atat timp cat figuri istorice precum domnitorul Stefan sau Alexandru (Macedon) nu au putut ajunge sa poarte alaturi de nume calificativul „Cel Mare“ fara aportul si suportul unui sfetnic bun, de ce ne-am mira ca barbatii ajung sa redescopere acest lucru in legatura cu vietile lor?
Ce ii aduce pe barbati la psiholog?
Prof. dr. B. I.: Suferinta si distresul, pe de o parte, si dorinta de echilibru, armonie, crestere, implinire, pe de alta, nu au varsta si nici sex. Femei si barbati, la psiholog ii aduce pe toti „nevoia“, adica suferinta sau dorinta de mai bine.
Barbatii, atunci cand sufera, tind intr-adevar sa ajunga la psiholog mai tarziu decat ar fi de preferat si in situatii mai critice, din cauza diferitelor retineri pe care le au.
A avea insa grija de sanatatea si echilibrul lor sufletesc este, la barbati, o problema de viata si de moarte. Si, nu, asta nu este o metafora!
Desi speranta generala de viata a crescut, barbatii din UE au ramas mult in urma femeilor in aceasta privinta, avand de trait cu intre sapte si opt ani mai putin, iar in Romania stam cu cinci ani mai prost decat media europeana.
La speranta de viata sanatoasa, lucrurile sunt si mai dramatice pentru barbatii din Romania si unul dintre factorii-cheie invocati este stilul de viata, deci tot ce tine de comportament si de psihic.
Vorbeai de retineri… Ce ii retine pe barbati sa vina la psiholog?
Prof. dr. B. I.: Unele retineri sunt comune si femeilor: frica de stigmatizare, de a nu fi considerat nebun sau anormal, confuziile generate de insuficienta educatie a publicului intre psihoterapie si consultatia la un medic psihiatru. Altele sunt mai specific „masculine“.
Faptul de a valoriza rezolvarea dificultatilor „eroic“ si pe cont propriu. Teama de a recunoaste in fata altora ca traversezi dificultati, faptul de a vedea cererea de suport ca pe o slabiciune sau faptul ca ceilalti ar putea-o privi ca pe o slabiciune.
Faptul de a avea retineri sau dificultati in a comunica lucruri intime sau pe teme emotionale. Faptul ca asistarea psihologica este perceputa de multi barbati a acomoda mai mult cultura feminina decat pe cea masculina – si de destule ori pe buna dreptate.
Cu ce dileme vin barbatii la terapie?
Prof. dr. B. I.: I-am intalnit acuzand stres, anxietati, probleme de adaptare (mai ales profesionala), diverse probleme de relatie, dificultati in gestionarea agresivitatii, maniei, impulsivitatii. Dar vin si pentru probleme de dinamica sexuala, dependente, depresii si multe altele.
Ce apreciez, este ca am intalnit tot mai multi barbati dispusi sa se implice in consiliere de cuplu sau familie, desi, de obicei, la initiativa partenerelor. Si implicarea lor este critica pentru depasirea dificultatilor din relatii.
De asemenea, tot mai multi barbati sunt prezenti la evenimente de parenting si cauta activ si la psiholog informatii care sa ii ajute sa se implice mai bine ca parinti.
In ce fel a evoluat raportarea la paternitate? Se definesc ei, ca tati, diferit de tatii lor?
Prof. dr. B. I.: Aici sunt, poate, cele mai bune semne. Taticii cu care am conversat au o prezenta mai consistenta in relatia cu copiii decat au avut tatii lor.
Barbatii pe care i-am intalnit in cabinet sau la evenimente de dezvoltare personala si parenting, sunt mult mai constienti de rolul crucial si impactul major al tatalui in viata copiilor, indiferent de sex, si imediat si in dezvoltarea armonioasa si sanatoasa a viitorilor adulti.
Si eu sunt decis sa continui sa sustin profesional aceasta constientizare si acest angajament al tatilor cu solutii si sugestii practice.
Faptul ca vezi in parcuri mai multi tatici cu copii mai mici sau mai mari decat inainte, nu inseamna ca barbatii nu intampina o multime de dificultati in aceasta directie, datorate exact lipsei de modele si deficitului de incurajare culturala si sustinere sociala.
In ce fel e diferita maniera lor de a aborda problemele vietii de cea a femeilor? Cum sunt ei diferiti de femei?
Prof. dr. B. I.: Ma feresc sa comentez pe tema diferentelor dintre sexe, pentru ca acesta este subiectul prea multor exagerari.
Faptul ca barbatii sunt diferiti de femei este, pe de o parte, un lucru foarte evident; pe de alta, distrage atentia de la cat de asemanatori suntem si este folosit prea adesea ca sa justifice „razboiul“, in loc sa contribuie la intelegere si armonizarea intre sexe.
Faptul ca barbatii apeleaza (mai putin decat ar fi de dorit) la consiliere si psihoterapie, nu tine atat de mult invocata dificultate a barbatilor cu emotiile, cat este, dupa mine, si rezultatul direct al faptului ca serviciile oferite nu sunt suficient de „croite pe masura“ barbatilor, cultural vorbind.
Daca ceea ce ofera in cabinet si modul in care ofera psihologul asistenta unui barbat nu este suficient de atractiv pentru el, nu ii pare rezonabil, potrivit, relevant si util, de ce ar veni?
Prof. dr. B. I.: Avem abordari si interventii proiectate special pentru copii sau cupluri. De ce am refuza sa admitem ca este necesar sa adaptam mai bine serviciile oferite pentru barbati la preferintele, stilul si problematicile lor specifice?
Ce anume ai observat tu ca ii ajuta pe barbati sa se deschida si sa coopereze cu tine?
Prof. dr. B. I.: Ii ajuta faptul ca joc cu cartile la vedere, ca le prezint clar ratiunea fiecarui lucru pe care il discutam sau incercam, faptul ca ii invit sa folosim umorul si autoironia, faptul ca le propun experimente si eforturi sub controlul lor.
Conteaza ca le recunosc si le validez si retinerile, faptul ca masor transparent, impreuna cu ei, progresele folosind scale profesionale si faptul ca nu ma feresc sa le cer feedback consistent dupa fiecare intalnire, insistand pe ajustarile pe care ei simt nevoia sa le facem.
Cat de repede reusesc sa se inteleaga si sa vada solutiile?
Prof. dr. B. I.: N-am observat diferente de rapiditate in gasirea solutiilor sau in anvergura rezultatelor pe care le obtin barbatii, ci mai degraba diferente de stil si abordare a dificultatilor.
Care sunt doleantele lor? Plangerile lor? Ne poti da exemple?
Prof. dr. B. I.: Sunt, spre exemplu, rugat adesea sa nu ma port cu manusi si sa le zic clar daca si unde gresesc. O plangere pe care s-a intamplat sa o primesc este ca i-am lasat sa vorbeasca prea mult.
Cum arata un macho deprimat?
Prof. dr. B. I.: Adevarul este ca nu stiu, pentru ca nu l-am intalnit pe cel deprimat. Pentru mine, insa, un barbat afisand o atitudine de macho este, cumva, o priveliste trista in sine.
Sunt barbatii interesati de introspectie, de dezvoltare personala?
Prof. dr. B. I.: Barbatii pe care ajung sa ii cunosc eu, au o lume interioara complexa si doresc sa se cunoasca si sa-si depaseasca dificultatile si limitarile.
Multi merg la cursuri diverse, care sa le raspunda acestor cautari, nu doar la psiholog, si asta este un lucru demn de apreciat.
Care sunt fragilitatile lor psihice specific masculine?
Prof. dr. B. I.: Ca si suferintele, nici fragilitatile psihice nu sunt specific feminine sau masculine. Pot spune totusi ca barbatii se confrunta mai des decat femeile cu probleme generate de rigiditate si de teama de a-si trai sau manifesta vulnerabilitatea.
Inclin sa cred ca asta se datoreaza mai ales culturii, modului in care sunt educati barbatii: „sa fie barbati“, „sa se tina tari“. Incheind, as adauga ca lumea devine un loc mai bun cu fiecare barbat care „se cauta“.
Prof. dr. Bogdan Ion este psihoterapeut cognitiv comportamental
A consemnat Iuliana Alexa
Foto: Shutterstock
