Cum decid oamenii
Deseori in viata ne intrebam daca am luat decizia buna sau nu. Dar cum decidem, de fapt? Ce anume ne influenteaza gandirea atunci cand… o luam pe o carare sau alta?
Pentru mine, studiul deciziei umane este unul dintre cele mai incitante campuri de studiu actuale. Pentru ca este crucial, este foarte important sa stim cum anume iau decizii intai statatorii natiunilor, ai companiilor sau chiar noi insine.
Pentru ca sa luam acele decizii mai bune. Pentru ca de ele depinde viata mai buna sau mai grea pe care o avem. Atat cat putem controla din viata si putem decide, este bine sa decidem corect, nu?
Eul rational si cel emotional
In ultimii ani, psihologii cognitivisti vorbesc despre doua euri cu care oamenii actioneaza si gandesc. Unul rapid, care ia decizii de supravietuire repede, intuitiv, care recunoaste in cateva secunde daca o persoana poate sa faca bine sau rau si atunci decide daca ramai aproape de acea persoana sau nu.
Si un eu rational, care face calcule matematice, care incearca sa rationalizeze instinctul si incearca sa-l imblanzeasca. Cele doua euri alterneaza si sunt mai mereu in conflict, caci cel instinctiv cere mai putina energie de la creierul nostru – si asa mare consumator de energie. Dar cum decid oamenii atunci cand problema de rezolvat e una complexa?
Banii, timpul, stabilitatea
Richard Thaler si Cass Sunstein sunt doi cercetatori si statisticieni americani. In cartea Improving Decisions About Health, Wealth and Happiness, ei spun ca oamenii au o inclinatie clara de a fi prea optimisti atunci cand anticipeaza timpul necesar unei actiuni de anvergura.
Si banii necesari. De aceea, orice renovare de apartament dureaza cu jumatate de an mai mult decat planuiai si costa dublu. In general, predictiile umane nu sunt prea grozave, deci nici deciziile care sa duca la rezultatul scontat nu stralucesc.
O alta greseala pe care o fac oamenii atunci cand judeca starea de lucruri la un moment dat este ceea ce Sunstein si Thaler numesc „status quo bias“. Adica tendinta de a prefera starea de lucruri in care ne gasim deja, in dauna schimbarii.
Asta face ca adesea sa ramanem in relatii proaste (si ne justificam decizia cu „nu gasesc altul mai bun“ sau „mai bine rau cu rau decat rau fara rau“).
Ori ramanem intr-un un loc de munca nesatisfacator pentru ca, pentru ca, pentru ca… (si completati dvs. aici cu ce v-a trecut prin cap, daca ati fost intr-o asemenea situatie).
Cei doi adauga: „Nu supraestimati niciodata puterea inertiei“. Cu alte cuvinte, daca omul nu are vreun motiv serios sa iasa din situatia in care se gaseste, va prefera intotdeauna sa faca ceea ce facea. Schimbarea nu este chiar cea mai dorita situatie…
Optimismul
Avem nevoie de optimism si oricand in viata e mai bine sa ai ochelari roz pe nas decat o umbrela deasupra, pentru ca „iti ploua si iti ninge“.
Optimismul ne face sa fim mai energici, sa ne ridicam din pat dimineata cu chef, sa ne urmam scopurile si sa traim mai mult.
Dar tot optimismul ne face sa avem asteptari incorecte si nerealiste, sa ne grabim si sa nu luam in calcul toate optiunile, inclusiv a worst case scenario.
De exemplu, casatoria. Oamenii se casatoresc si sunt sincer convinsi ca vor fi foarte fericiti cu cel sau cea cu care se duc la altar.
In ciuda faptului ca mai bine de 50% din mariaje, cel putin in lumea occidentala, sfarsesc in divort. Asadar, oamenii sunt surprinzator de nerealisti, chiar si atunci cand mizele sunt mari (casnicia este o miza mare, totusi).
Frica de pierdere
Oamenilor le este frica sa nu piarda ceea ce au. Stresul pierderii e resimtit mai intens decat bucuria castigului aceluiasi lucru.
Poate ca astfel se explica de ce ne temem sa divortam de un partener infidel, care, odata intors la cuib si cumintit, nu mai pare asa de atragator ca si atunci cand eram pe punctul de a ramane fara el. Nu?
