Cum devii complexat
Cel mai mare dusman al nostru?
Noi insine, atunci cand nu ne acceptam!
Eu si supraeul, cele doua componente potential „inamice“ din interiorul nostru, ne pot face sa ne luam zborul sau, dimpotriva, sa ne simtim „arestati“ in propria viata. Iata doua explicatii cu privire la felul cum se manifesta.
Nu suntem mereu fiinte puternice. „Aveam o pacienta care nu inceta sa imi repete ca nu are incredere in ea insasi”, povesteste un psihoterapeut. „Atunci am incheiat sedinta astfel: «Ai dreptate sa te indoiesti de puterea ta interioara». Pacienta mea a ramas fara glas. Am vrut sa-i arat ca eul nu este decat o fatada inselatoare, asediat de idei si sugestii ale altora. Aceste idei si sugestii ne mineaza si ne orbesc cu privire la propriile noastre dorinte.” De fapt, eul este o constructie fabricata din diverse parti, de mama, de tata, de invatatoare, de eroii de film de la televizor…
Pe toti acestia i-am adoptat si i-am integrat in cursul vietii noastre. Avem nevoie de ei pentru a ne construi personalitatea. Dar, simultan, ei ne impiedica sa stim cine suntem si ce vrem cu adevarat. Este celalalt eu al nostru, sa zicem. Acest „eu”, de exemplu, te poate provoca sa fii, ca si tatal tau, un mare crai, dar totusi sa fii foarte inhibat cand vine vorba sa treci la fapte in dormitor. „Oare, daca as reusi, nu ar fi ca si cum l-as imita pe tata?” Pentru a-ti proteja „idolul”, nu ramane decat sa esuezi, inconstient, acolo unde el a reusit…
Tirania supraeului. Ce este acest enigmatic „supraeu”? Simplu spus, el este suma preceptelor morale, ideilor si regulilor pe care le interiorizam din prima copilarie si pana la maturitate. Supraeul este un alt „inamic“ interior (si de categorie grea inca), o forta psihica care ne cere de fiecare data mai mult de la noi insine. „Trebuie sa obtii cele mai bune rezultate; daca nu, esti nul.” „Trebuie sa-l seduci si sa-l ai, pentru ca fara el nu insemni nimic.“ „Trebuie sa fii o mama si o profesionista exemplara!“
Cu cat e mai sever, cu atat el genereaza inhibitie. „Imaginea de sine si increderea in propriile forte se nasc in adolescenta. Atunci se formeaza structurile necesare pentru formarea propriilor valori,“ spune Oana Lefter. „Sunt multi clienti care vin la terapie si spun: «Eu nu eram asa, aveam incredere». De fapt, ei au pierdut contactul cu ei insisi. Cum se spune in Gestalt, ei nu mai sunt «pe miez», ci «pe coaja». In Gestalt, o persoana aflata «pe miez» e cea care se sprijina pe ea insasi. Asadar, acesti oameni au pierdut contactul cu valorile si cu o parte din trecutul lor.“
Adaptare: Iuliana Alexa
Foto: GULIVER.
