Cum gestionăm schimbările care ne dau viața peste cap
Uneori, schimbarea este necesară și chiar recomandată, dar ce ne facem când suntem puși în fața unor schimbări neprevăzute? Pierderea serviciului sau a unei persoane dragi sunt astfel de schimbări, care pot atrage după sine tulburări de adaptare. Psihoterapeutul Livia Căciuloiu ne spune ce avem de făcut pentru a depăși momentele de cumpănă.
Care este primul ajutor pe care ni-l putem acorda când ne confruntăm cu o schimbare majoră în viață?
Livia Căciuloiu: Schimbările fac parte din viață și necesită un efort de adaptare pe măsura impactului pe care îl au. Schimbările majore și neprevăzute însă – așa cum sunt divorțul, pierderea unei persoane dragi sau pierderea locului de muncă – aduc cu sine nu doar scenarii de viață la care nu ne-am gândit până atunci, ci și provocarea de a ne mobiliza și căuta resurse pentru a ne adapta cât mai sănătos și cât mai rapid.
În aceste momente, este de așteptat să apară un cumul de trăiri intense, care să îngreuneze gândirea unor strategii de adaptare, însă este firesc să se întâmple asta:
simțim șoc, tristețe, dezamăgire și furie când pierdem siguranța și cunoscutul din viața noastră, frică în legătură cu viitorul imprevizibil și emoții complexe legate de relațiile particulare pe care le avem cu oamenii implicați în contextul pe care îl trăim.
Citește și:
Vrei să scapi de gândurile negative? Află că nu aceasta este soluția pentru a te simți mai bine
Internetul nu poate răspunde nevoilor noastre fundamentale
În aceste situații, primul ajutor pe care ni-l putem oferi este să privim cu atenție ce se întâmplă în interiorul nostru, să ne observăm reacțiile și emoțiile firești și să ne permitem exprimarea ecologică.
Spre exemplu, în situația în care pierdem locul de muncă este firesc să apară, inițial, șoc, poate panică, frică și furie, întrebări legate de viitor și nesiguranță legate de propriile capacități, împreună cu un impuls de a face ceva rapid pentru a rezolva sau ameliora situația.
În acest context, dacă am trece imediat la identificarea soluțiilor și la acțiune, toate trăirile ne-ar însoți, alături de nesiguranțe și întrebări fără răspuns legate de schimbarea prin care trecem.
Pentru a ne adapta cât mai sănătos, este important să luăm în considerare ce se întâmplă în interiorul nostru: înțelegând și simțind ceea ce este firesc să simțim, oferindu-ne validare emoțiilor și păstrând contactul cu interiorul nostru, va fi mai ușor să ne activăm și resursele, adaptându-ne atât cât avem nevoie.
Lipsa contactului cu propriile emoții și nevoi în perioadele de schimbare poate conduce la o supraadaptare sau o adaptare mai puțin folositoare, varianta sănătoasă fiind cea în care propria persoană devine reper în situația de schimbare.
Când ieșim din rutină sau zona de confort, deseori încheiem un comportament, o obișnuință, un ritual. Cum descoperim ce vrem să facem în continuare și ce ni se potrivește?
L.C.: Este important ca orice încheiere să vină cu concluzii personale legate de ceea ce s-a trăit și concluzii despre propriile nevoi care au fost sau nu împlinite în trecut.
Fiecare persoană are libertatea și ocazia, în aceste situații, de a descoperi și de a-și asuma variante noi de comportamente sau ritualuri care chiar sunt adaptate propriei persoane.
Acest lucru se face, însă, pornind tot de la un contact bun cu sine. Cu cât persoana își va cunoaște mai bine nevoile și dorințele, cu atât cu atât îi va fi mai ușor să își construiască un stil de viață mai potrivit și împlinitor.
Deseori, încheierile de relații, de prietenii profesionale atrag după sine nevoia de a face ceva total diferit. Este sănătoasă această abordare? De ce simțim acest lucru și cum ne dăm seama dacă este o nevoie reală sau o reacție la stres?
L.C.: Când, după o încheiere de relație personală sau profesională, apare tendința de a face ceva total diferit, este foarte probabil să urmărim, de fapt, împlinirea unor nevoi pe care ni le-am ignorat sau sacrificat în relația respectivă și care, acum, se cer imperios împlinite.
Este important ca, la încheierea unui capitol, să ne îndreptăm atenția spre reechilibrare, însă pentru ca aceasta chiar să se întâmple, este necesar să ne luăm în considerare și celelalte nevoi și repere care ne mențin într-un contact autentic cu propria persoană.
Fuga după ceva „total diferit“ ne oferă ocazia ieșirii din zona de confort și împlinirea unor nevoi, însă ne privează de siguranța contactului cu ceea ce deja ne împlinește.
Sănătos, așadar, este să identificăm schimbările de care avem nevoie și să intervenim în aceste direcții păstrând zonele de echilibru pe care le-am atins deja.
Care sunt cele mai frecvente tulburări de adaptare și cum le recunoaștem?
L.C.: Tulburările de adaptare se referă la stări de suferință psihologică legate de un eveniment stresant cunoscut, care conduc la o funcționare defectuoasă în plan social și profesional.
Simptomele apar în primele trei luni de când a apărut evenimentul stresor și nu persistă mai mult de șase luni de la încheierea etapei de schimbare, excepțiile fiind cele în care există urmări pe termen lung ale evenimentului.
Tulburările de adaptare se manifestă prin simptome anxioase și/sau depresive și uneori prin perturbări ale conduitei, manifestările fiind particulare persoanei în cauză.
În funcție de durată și evoluție, tulburarea poate fi acută sau cronică și necesită o evaluare de specialitate, tratamentul necesar fiind adeseori psihoterapia.
Ce avem de făcut pentru a ne adapta unui nou context de viață? Cum gestionăm mai ușor tranziția schimbării?
L.C.: Este important să se înțeleagă faptul că adaptarea este un proces și cu cât este mai importantă schimbarea, cu atât procesul va fi mai complex, întrucât sunt mai multe planuri ale vieții implicate.
Cu răbdare și încredere în propriile resurse, cu atenție la limitele de care avem nevoie și la împlinirea nevoilor pe care le avem, ne vom asigura că avem suficientă energie și claritate pentru o adaptare sănătoasă și eficientă pe termen lung.
Cât de importantă este abilitatea noastră de a ne adapta unor situații noi și cum o putem cultiva/dezvolta?
L.C.: Adaptarea sănătoasă ne ușurează tranziția în afara zonei de confort, așa cum adaptarea care ia în considerare doar caracteristicile situației – nu și nevoile și caracteristicile personale – are consecințe dezadaptative pe termen lung.
Abilitatea de a observa ce putem modifica și, mai ales, conștientizarea măsurii în care, făcând asta, nu ne producem afectare, face diferența dintre un proces lin sau unul în care ne autosabotăm.
Pentru a ne adapta mai ușor și sănătos în situații neprevăzute este important să ne cunoaștem din timp valorile, nevoile și să ne cultivăm relații sigure și sănătoase, care ne pot oferi căldură și susținere la nevoie.
Existența unei rețele de suport, existența unui stil de viață sănătos, grija anterioară pentru propria sănătate fizică și psihologică contribuie semnificativ în autoreglare și în adaptarea sănătoasă.
Livia Căciuloiu este psihoterapeut autonom, www.psihomedeor.ro
