Cum ne defineste nevoia de senzatii

Isi doresc mereu gusturi mai variate, culori mai stralucitoare, ritmuri din cele mai diverse in muzica, haine pestrite, perne mai moi, scaune, pereti si mobila din materiale diverse – lucrurile care le capteaza interesul sunt binevenite intr-o cantitate cat mai mare. Cautatorii adora senzatiile si sunt foarte fericiti cand au parte de senzatiile lor favorite.

Cautatorii initiaza schimbarea

Cautatorii doresc sa controleze cantitatea de informatie senzoriala pe care o primesc si, de vreme ce adora senzatiile, se dau peste cap sa faca… senzatie oriunde s-ar duce.

Cautatorii carora le place miscarea pot sa isi bataie picioarele, sa se ridice de o suta de ori de pe scaun in timpul unei sedinte sau sa prefere jogging-ul oricarei alte forme de exercitiu fizic.

Cei care adora sunetele, nu se despart de MP3 player-ul lor, fredoneaza sau canta cand fac curat. Cei care adora imaginile, au o gramada de tablouri in casa sau la birou si isi lasa pe masa materialele cu care lucreaza sau proiectele, in loc sa le inchida in dulap.

Partea frumoasa a personalitatii lor este capacitatea lor de a descoperi mereu o idee noua. Mintea lor scormonitoare se concentreaza asupra gasirii unor senzatii noi si interesante, astfel ca inovatiile tind sa apara mult mai usor din randul acestora.

Partea mai putin placuta a personalitatii lor consta in faptul ca un cautator poate sa intrerupa firul normal al activitatilor zilnice. Programul regulat – care consta in pregatire, mersul la munca, curatarea casei – este un lucru predictibil, drept pentru care el poate sa nu contina indeajuns de multe senzatii pentru a fi pe placul cautatorului.

Se explica astfel de ce cautatorul are tendinta sa isi modifice sistemul dupa care se imbraca sau traseul spre munca, doar de dragul schimbarii. Problema este ca, uneori, atunci cand cautatorul incearca sa capete mai multa informatie senzoriala, se poate intampla sa se simta distras de la activitatile zilnice.

De pilda, schimbarea etapelor imbracatului poate sa il determine sa uite ceva – ca de pilda, un accesoriu – sau poate sa se rataceasca in incercarea de a descoperi un traseu nou spre serviciu.

Privitorii nici nu stiu ce pierd

Privitorii nu observa lucruri pe care toti ceilalti le remarca. Ei au tot timpul nevoie de impulsuri senzoriale suplimentare. Ceea ce ei percep, trebuie sa se auda mai tare, sa fie mai stralucitor, sa aiba un miros mai puternic, sa se miste cu o viteza mai mare.

Altfel, toate aceste lucruri nu vor fi captate de atentia lor. Fiind oameni calmi si linistiti, nu dau atentie evenimentelor din jurul lor. Sunt, de obicei, rupti de mediul lor, iar familia si prietenii au toate motivele sa se intrebe daca privitorii ii baga in seama.

Privitorii sunt contemplativi

Privitorii au nevoie de un input senzorial foarte bogat pentru a observa ce se petrece in jurul lor. Cu cat acesta e mai bogat, cu atat mai multa informatie ajunge la creier. Puteti obtine acest lucru atunci cand adaugati un plus de greutate unui obiect, cand schimbati culoarea unui lucru de pe masa sau culoarea fundalului in care se afla acel lucru, pentru a-l scoate in evidenta, sau cand faceti o miscare in plus.

Privitorii pierd din vedere informatii din jurul lor. Ei pot pierde din vedere informatii senzoriale care pot distrage atentia altor oameni; acesta este motivul pentru care privitorii reusesc sa se concentreze foarte bine, pierzand din vedere informatii si cauzand erori.

Privitorii pun aceleasi intrebari de mai multe ori si refac traseul. Privitorii dau cu usurinta deoparte informatii senzoriale care pot fi suparatoare pentru altii, cum ar fi o persoana care sta prea aproape de ei, sunete ascutite, etichete de pe haine, care iti zgarie pielea.