Cum provoci o schimbare de comportament
Sotul tau este imprastiat? Copilul nu isi asuma responsabilitati? Deseori ne intrebam ce avem de facut pentru a le determina o schimbare de comportament. Iata cateva solutii practice si eficiente.
Avem nevoie de schimbare?
Se spune ca oamenii nu se schimba. Ca, odata ce inainteaza in varsta, sunt tot mai… la fel. Ca este inutil sa incerci sa produci o schimbare in comportamentul celuilalt si ca iubirea adevarata inseamna sa il accepti asa cum este. Asa sa fie?
Dar daca „asa cum este el sau ea“, nu ne convine, ci ne face nefericiti? Daca nu putem accepta un partener care e dezordonat, nepoliticos si indiferent (sa nu zic „nesimtit“) sau o partenera frivola, care flirteaza cu oricine si pare sa nu termine nimic in viata?
Sigur, intrebarea este: de ce sa mai stai cu asa o persoana? Ei bine, raspunsul ar fi: pentru ca suma defectelor nu copleseste suma calitatilor.
Poate ca tu ai o chimie speciala cu acea persoana insuportabila, poate ca este o mama buna, in pofida ciudateniilor sale; sau poate ca este un tata de familie responsabil si grijuliu, desi, pe de alta parte, e sarcastic si dur, si rautacios.
Ambiguitatea relatiei
Relatiile interumane nu sunt in alb si negru. Mereu avem calitati si defecte, care se compenseaza.
Psihologii care studiaza fericirea, spun ca oamenii se impart in maximisers si satisficers, adica in „cei care vor totul de la viata si de la ceilalti, de la o relatie si de la propriii copii“ si „cei care se multumesc cu mai putin, nu cer totul si privesc relatia cu mai multa detasare“. Se pare ca cei din urma sunt mai fericiti.
Cu alte cuvinte, daca nu ai asteptari mari, nici nu vei fi dezamagit. Sau, vorba cuiva hatru, fericiti cei ce nu asteapta nimic, caci ei nu vor fi dezamagiti…
Cu toate acestea, sunt comportamente ale celuilalt pe care nu vrem sa le lasam asa, pentru ca ele nu fac decat sa ne mareasca frustrarea. „Cand ne-am casatorit, sotul meu, dupa ani buni de burlacie, nu mai stia ce inseamna ordinea. Isi arunca sosetele peste tot. Lasa vasele nespalate in chiuveta.
Pur si simplu, pentru el nu erau lucruri vizible, pe care sa le faca din obisnuinta. I-am spus ca, pentru mine, sarcinile domestice sunt ceva care se imparte intre sot si sotie, pentru ca eu asa am vazut la parintii mei.
A fost o lupta de luni de zile, l-am amenintat cu divortul. Eram decisa sa merg pana la capat si sa nu intru in rol de menajera doar pentru ca el nu fusese invatat sa fie curat.
Cred ca s-a produs un declic in capul lui atunci cand au venit in vizita niste colegi de la serviciu de la el si toate erau aruncate alandala prin casa; nu aranjasem nimic, tocmai ca sa se faca de bafta. Si s-a facut!
L-am vazut cum s-a inrosit si s-a uitat la mine cu frica. A priceput ca sunt in stare sa aplic presiuni de toate felurile si ca nu are alta sansa decat sa se adune.“
Efectul intrebarilor cu „da“ si „nu“
In Journal of Consumer Psychology a aparut un articol care arata cum adresarea intrebarii care trebuie, poate duce la schimbare.
In loc sa spui cuiva „Fa asta si asta“, „apuca-te de economii“ sau „fa curat dupa fiecare masa“, mai bine intreaba: „ai de gand sa faci economii?“.
Se pare ca, formulata asa, intrebarea generaza un mic disconfort celui care o adreseaza. Si acest mic disconfort, in loc sa genereze opozitie pe fata (asa cum se intampla cel mai adesea cand cineva ne tine o predica), ne face sa ne gandim.
Intrebarile de acest tip se pare ca ii fac pe oameni sa faca sport mai des sau sa recicleze.
Asadar, nu: „Recicleaza sticlele!“, ci: „ai de gand sa reciclezi aceste sticle?“ – este o intrebare care ii face pe oameni sa aleaga un raspuns clar de „da“ sau „nu“. Si asta ii nelinisteste putin…
Intrebari pentru sine
Intrebarea este utila si pentru tine, daca te chinuiesti sa ramai motivat: „am de gand sa termin dosarul asta azi sau nu?“, „am de gand sa ma apuc de sala anul acesta sau ba?, am de gand sa pun deoparte niste bani?“. La fel pare sa functioneze pe seama angajatilor:
„Ai de gand sa termini vreodata rapoartele astea la timp?“. Companiile folosesc tehnica aceasta in marketing, atunci cand vor sa te convinga sa le cumperi produsele („O vei surprinde cu un inel?“), iar cei care vor sa faca apel la sentimentele tale morale, fac la fel: „vrei sa salvezi un copil?“. Cum sa spui NU?!
Iata de ce felul cum punem problema poate sa faca diferenta intre un contract incheiat si unul ratat, intre o casnicie reusita si una plina de frustrari, intre un copil cuminte si unul incapatanat.
Psihologii numesc acest fapt „efect de incadrare“.
Cu alte cuvinte, felul cum incadrezi o problema, o intrebare poate face diferenta dintre raspunsuri si urmarile lor faptice. E mare lucru! Sa ne gandim cum am putea adapta aceasta mica revelatie la diversele cauze bune.
De Anca Petrescu
Citeste si:
Arta de a determina o schimbare
Foto: shutterstock.com
