Cum renunțăm la prejudecățile privind obezitatea
Obezitatea este deseori privită ca un stigmat. Iar prejudecățile noastre sunt multiple. Iată de ce este timpul să ne schimbăm perspectiva.
Citește și:
Stări care ne declanșează mâncatul pe fond emoțional
Adolescentele si imaginea corporala
Nu este o surpriză faptul că persoanele supraponderale au parte de discriminare. Fie că este vorba de căutarea unui loc de muncă sau un control medical de rutină, prejudecățile sunt greu de înlăturat.
Cercetările arată că persoanele supraponderale sunt deseori considerate mai leneșe, mai puțin motivate și învinuite pentru greutatea lor. Asta mai ales când obezitatea este considerată o problemă de „voință” sau alegere a unui stil de viață sănătos.
Stigmatul face ca la nivel global, persoanele supraponderale să își termine mai rar studiile și să fie mai greu angajate sau să aibă salarii mai mici.
Din păcate, tot prejudecățile joacă un rol important și în relațiile pe care le avem. Chiar și preșcolarii aleg parteneri de joacă mai slabi sau cu o greutate normală.
Iar pe măsură ce se maturizează, persoanele supraponderale descoperă că sunt dezavantajate în a-și găsi parteneri sau a menține relații de durată.
Studii efectuate pe studenți arată că își găsesc parteneri sexuali mai greu, iar pentru aceștia, dar și pentru cei trecuți de 30 de ani, cele mai supărătoare sau dure comentarii le primesc din partea prietenilor în primul rând, urmați de părinți și oameni străini.
Extrem de trist este și faptul că prejudecățile rămân valabile și în cazul celor care au suferit de obezitate, chiar dacă ulterior au pierdut în greutate.
Un studiu din 2003 privind scorul de atractivitate, demonstrează că persoanele slabe care aveau un istoric de obezitate sunt catalogate drept mai puțin atractive decât persoanele slabe pentru care nu s-a furnizat niciun istoric!
De asemenea, bărbații slabi evită să aibă relații cu o parteneră cu un astfel de istoric. Iar decizia pleacă din convingerea că îi va lipsi disciplina necesară pentru a menține rezultatele.
Chiar și modul prin care se pierde în greutate are un impact. Spre exemplu, cei care au apelat la chirurgia bariatrică sunt văzuți mai negativ decât cei care au pierdut în greutate prin diete și sport.
Primii sunt apreciați drept mai leneși, mai puțin ambițioși și competenți decât cei care pierd în greutate prin metodele convenționale. Mai mult, femeile care au răspuns la astfel de chestionare văd persoanele care au trecut prin această intervenție ca fiind mai puțin atractive și mai puțin… sănătoase.
Totuși, cercetările privind preconcepțiile și discriminările cu care se confruntă persoanele supraponderale erau limitate. În primul rând majoritatea erau focusate pe femei…
Un studiu recent se concentrează asupa modului în care sunt privite din punct de vedere romantic persoanele care au fost obeze.
Rezultatele arată că persoanele obeze sunt considerate mai puțin dezirabile ca parteneri atât de către bărbați cât și de către femei.
Totuși, în mod interesant, un număr mai mare de femei cataloghează persoanele supraponderale drept potențiali prieteni, comparativ cu cele slabe, pe când bărbații au scoruri diferite.
Atractivitatea și interesul romantic față de un individ a scăzut atunci când a fost dezvăluit istoricul său de obezitate, indiferent de metoda folosită pentru a slăbi.
În termeni de valori pozitive, calități și trăsături de personalitate dezirabile, cei care au pierdut în greutate prin dietă și exercițiu au scoruri mai bune decât cei care au recurs la operații sau pastile.
Toate aceste cercetări nu fac decât să demonstreze stigmatul pe care îl trăiesc persoanele supraponderale. Chiar și după ce slăbesc. Pentru că percepția generală este că rezultatele sunt temporare.
Iar dacă ne gândim din punct de vedere psihologic, în loc să încurajăm și să apreciem munca pe care o persoană o depune și decizia de a schimba ceva la sine, anulăm orice rezultat și eforturi. Noi, „ceilalți”.
Oare ce efect să aibă asupra psihicului o astfel de atitudine? Cum să reacționezi pozitiv și să îți menții optimismul, eventual bucuria schimbării, când te confrunți cu aceleași moduri limitate de gândire?
În principiu, viața nu e simplă pentru niciunul dintre noi. Ne este ușor să aruncăm cu etichete și să tragem concluzii pe baza a ceea ce considerăm noi (sau ne-a fost transmis social, cultural) că ar fi bine, corect, frumos.
Trăim încă sub impactul 90-60-90 și uităm că sunt prea puține persoanele care se încadrează acestor standarde.
Spunem în mod ipocrit că ne interesează frumusețea interioară, dar păstrăm o reticență în fața celor care nu se încadrează în standardele impuse de revistele sau casele de modă.
Mai mult, ajungem să avem copii bolnavi de anorexie și bulimie pentru că nu au o imagine corporală bună. Pentru că vor un ideal intangibil.
Încercăm să îi încurajăm să se accepte așa cum sunt, în timp ce îi judecăm pe cei supraponderali? Este un dublu standard, pe care îl aplicăm în multe situații.
Un compliment din partea unui bărbat atrăgător fizic poate fi întâmpinat cu un zâmbet sau un flirt la schimb. Un același compliment din partea unui bărbat supraponderal poate fi văzut drept hărțuire.
Nu ar strica să coborâm de pe piedestalul pe care stăm toți suiți și să fim mai empatici și deschiși în relațiile cu cei din jur. Fără să încercăm să îi încadrăm în standarde de frumusețe și fără să știm mai bine decât ei „cât de simplu” este să ai o anumită greutate.
Să îi judecăm pe alții este, cu certitudine, cel mai răspândit sport. Dar nu ar strica să ne imaginăm viața în locul lor și să ne percepem pe noi înșine din perspectiva lor. Ne-ar plăcea ce vedem?
Foto: shutterstock.com
