Cum sa-ti exprimi emotiile

Trebuie sa ne controlam emotiile pentru a fi „corecti din punct de vedere social”, si sa le exprimam pentru a exista si a comunica. Nu este deloc usor sa le combini.

Apologia controlului de sine continua: este indecent sa te dai in spectacol, sa nu-ti stapanesti furia, temerile, dezgustul, tristetea. Orice manifestare afectiva intempestiva va fi judecata ca deplasata, infantila si ridicola, sau va fi perceputa ca o lipsa de slabiciune, chiar labilitate. Singurele exceptii: manifestarile de bucurie sau de suparare colectiva ocazionate de anumite evenimente.

Poti sa canti pe un stadion de fotbal sau sa afisezi o mina grava in fata unor imagini cu tsunami. Insa nu este admis sa faci tumbe prin birou cu ocazia unei mariri de salariu sau sa plangi in fata colegilor cand tocmai unul dintre ei a pierdut pe cineva drag. Acest control de sine ofera avantajul unui anumit „confort” psihologic: daca reactiile afective sunt temperate, reglate, ritualizate, greutatea lor se atenueaza. Insa aceasta situatie prezinta un inconvenient important: o mare frustrare si mai ales distanta nociva intre ceea ce suntem si ceea ce facem. Inca o data, emotia prezinta doua taisuri.

Emotiile sunt utile, indispensabile chiar supravietuirii omului. De la Darwin stim ca orice fiinta, om sau animal, se naste cu un echipament emotional pe care il impartaseste cu semenii lui si care ii permite sa actioneze din instinct, sa se adapteze situatiilor delicate. Sa cauti sa le stapanesti cu orice pret sau sa le inlaturi definitiv ti-ar putea pune in pericol viata. In realitate, fiecare emotie are un rol:
–  Frica este, de la omul cavernelor, un stimulent pentru cine stie sa o depaseasca. Ea ne semnaleaza pericolele, stimuleaza circulatia sangelui in picioare, pregatindu-le astfel de fuga. In acelasi timp, corpul este mai intai paralizat, timp in care decide daca este chibzuit sa se ascunda sau nu.
–  Furia are o reputatie proasta, o amestecam cu violenta. Cu toate acestea, ea elibereaza o multime de hormoni, printre care si adrenalina, care favorizeaza o actiune puternica in vederea unor schimbari. Ea indica faptul ca limitele acceptabilului sunt atinse si poate fi inlocuita de violenta.
–  Tristetea permite retragerea in sine pentru a realiza procesul de doliu necesar dupa o separare. „Lacrimile contin cel putin aproape de zece ori mai multi hormoni de stres decat sangele”, spune Marc Schwob, cercetator in neurofiziologie. Plansul este deci mo­dalitatea cea mai naturala de a-ti exterioriza suferinta.
–  Bucuria, euforizanta si dezinhibitor naturala, stimuleaza producerea hormonilor placerii si actio­neaza ca un magnet: ea ii atrage pe ceilalti si ne face sa o impartasim. Si mai bine, se admite in prezent ca rasul are calitati terapeutice. De fapt, exista o legatura intre imunitate si emotii. Bucuria si placerea intaresc rezistenta imunitara. Spre deosebire de frica, supararea, durerea si stresul care slabesc.

Coeficientul emotional – EQ

O alta calitate majora a emotiilor: ne fac inteligenti. Cu toate acestea, ele au fost mult timp considerate de stiinta ca „inferioare” rationamentului logic, intrucat ele se nasc in strafundul creierului nostru arhaic „reptilian”, inainte de a fi completat de creierul nostru ratio­nal. Cercetatorii au descoperit insa ca ratiunea nu exista in stare pura, ea se hraneste cu emotii.

Neuro­logul american Antonio Damasio a demonstrat ca a cunoaste fara a simti nu serveste la nimic, ca un om care sufera de „frigiditate e­mo­­tionala” este incapabil sa traga in­vataminte din greselile sale. Am invatat totusi sa nu ne incredem in impulsurile noastre, in intuitie, in emotii… „in schimb, nu a exis­tat niciodata la om perceptia pura, confirma psihiatrul Boris Cyrulnik. Fiecare cuvant, gest, miros, imagine, gust este imediat «interpretat» prin sentimentul pe care il inspira. Fara emotii am fi niste masini, iar existenta noastra ar fi gri.”

Emotiile te ajuta sa comunici. Un bebelus stramba din nas, zambeste, tipa… La inceput, aceste reflexe vor fi interpretate de catre parinti: „Nu-i place asta, ii este foame…” Apoi, bebe va folosi voluntar mimica in scopul de a-si transmite mesajele si de a-si controla mediul inconjurator. Reactiile afective constituie repere, precizeaza Paul Ekman, psiholog si cercetator american: „Fiecare extrapoleaza, de la nastere, asupra a ceea ce simte celalalt. Putem astfel sa ne punem in locul lui, sa-l intelegem, sa ne facem intelesi…”

Simturile in stare pura nu exista: fiecare imagine, fiecare miros pe care il percepem este interpretat prin afectivitatea noastra. Pentru Daniel Goleman, psihologul caruia ii datoram conceptul de inteligenta emotionala, reusita unui individ depinde mai mult de EQ – coeficientul sau emotional, decat de IQ – coeficientul de inteligenta.

El a evidentiat faptul ca, in lumea profesionala, „invingatorii” nu sunt neaparat cei superdiplomati, ci cei care sunt apreciati omeneste, fiind capabili sa analizeze, sa administreze propriile emotii si pe ale celorlalti. Cand ei cer ajutorul fata de o problema, il obtin imediat. In timp ce problemele celor cu EQ mai redus asteapta zile in­tregi inainte de a primi un raspuns…

Rolul inconstientului

In acest mod, nu toata lumea este egala in fata limbajului emotiilor. Si daca ele sunt uneori atat de dificil de descifrat este din cauza ca ne amagesc, fiind ghidate de in­con­stient. Pentru bunastarea noastra, unele emotii sunt refulate, deplasate, corporalizate, lansate asupra altora pentru a evita sa fie pricepute in sine, sau transformate in opusul lor.

Un cutare fiu isi va petrece viata camuflandu-si ura pe care o simte fata de mama lui printr-o iubire indatoritoare. O cutare femeie isi va deghiza in dezgust dorinta sexuala pentru un anumit tip de barbat, inacceptabil in ochii proprii… Tristetea se va exprima printr-o excitatie euforica, o bucurie intensa poate determina plansul in timp ce altii izbucnesc in ras pentru a nu fi coplesiti de suparare. Toate aceste mecanisme de aparare impotriva emotiilor ne epuizeaza energia psihica si corporala. Mai rau, sfarsesc mereu prin a esua. Si in acest caz, nimic nu mai merge, cedam!

Cei care isi deghizeaza emotiile cu scopul de a-i manipula pe ceilalti nu sunt la adapost. Putem simula o izbucnire in ras, furia, putem minti asupra sentimentelor pentru un moment, insa adevaratele noastre emotii ne ajung mereu din urma. E mai bine sa stii cum sa le intampini.