Cum scapam de teama de abandon
Teama de abandon este o credinta profunda insotita de o emotie puternica in care simtim ca suntem „condamnati” sa traim viata singuri. Indiferent cat de bune par relatiile in care suntem implicati in prezent, convingerea noastra, de multe ori neconstientizata, este ca mai devreme sau mai tarziu lucrurile se vor schimba si ca vom pierde persoanele pe care le iubim. Emotiile resimtite sunt ingrijorarea, teama si tristetea.
Sursele temerii
Ca sa putem intelege, constientiza si lucra pentru a o diminua simtitor, este important sa aflam cum apare.
Teama de abandon este o vulnerabilitate intalnita foarte des in jurul nostru si care, in functie de situatiile cu care ne-am confruntat, se manifesta latent sau mai puternic.
In acelasi timp apare adesea in relatiile cu cei mai apropiati: partenerul de viata, copiii, parintii sau prietenii cei mai apropiati. Copilaria este perioada in care dezvoltam adesea teama de abandon.
Aceasta teama este strans legata de atasament. Din acest motiv, adesea isi are geneza/se creeaza in primii doi ani de viata, atunci cand copilul are ca nevoie principala de dezvoltare atasamentul cu parintii.
Pentru copil, parintii reprezinta in acest moment al vietii singurul sprijin cu ajutorul caruia ei pot supravietui. De aceea si nevoia de a se baza pe acestia este esentiala, iar neindeplinirea ei creeaza temeri puternice emotionale pentru copil.
Mai exact, in primii doi ani de viata, dar si in copilaria timpurie, copilul are nevoie de o legatura emotionala puternica cu cei care il ingrijesc si orice factori externi care intervin aici devin premisele propice pentru aparitia temei de abandon.
Cei mai puternici factori pot fi decesul unuia dintre parinti sau disparitia acestuia din viata copilului, lipsa de implicare emotionala a parintelui, prezenta fizica dar lipsita de contact cu copilul, pierderea atentiei din cauza aparitiei unui frate, schimbarea mai multor bone.
In acelasi timp, teama de abandon poate fi accentuata de o predispozitie temperamentala sau de protectia excesiva din partea parintilor.
Teama de abandon poate insa sa apara si mai tarziu: in cazul decesului unuia dintre partenerii de viata sau a unuia dintre parinti, in caz de divort sau despartire.
Identificarea temerii
Primul pas pentru a putea identifica aceasta vulnerabilitate este de a fi mai aproape de propria noastra persoana si de a ne cunoaste mai bine. Mai exact, sa devenim mai constienti de noi si de reactiile pe care le avem in interactiunile cu persoanele apropiate.
In plus, a fi prezenti in momentul pe care il traim este o alta premisa necesara pentru a putea identifica starile si emotiile.
Ne ajuta sa stim care sunt caracteristicile temperamentului nostru, care au fost momentele dificile din copilaria noastra si sa reusim sa fim prezenti (mindful). Astfel reusim sa creem premisele necesare pentru a identifica momentele in care reactionam intr-un anumit fel din cauza temei de abandon.
Teama de abandon si cuplul
Cel mai adesea, teama de abandon se manifesta in relatia de cuplu si influenteaza negativ interactiunea pe care o avem cu partenerul de viata.
Anumite comportamente ale partenerului iti pot genera un sentiment de ingrijorare, te fac sa te simti nesigura pe relatie.
Daca nu iti dai seama ca este o tema a ta, fara a fi legata de realitate, te va determina sa te comporti intr-un anumit mod, care reflecta o experienta din trecut, fiind nesanatos pentru relatia prezenta.
Practic, in relatia de cuplu interpretezi gesturile, atitudinile partenerului de viata intr-un mod nerealist si diferit de ceea ce vrea acesta sa iti transmita.
De exemplu, el vrea sa petreaca o seara cu prietenii ei si tu interpretezi acest lucru ca o dovada clara ca el nu se mai simte bine in relatia actuala si urmeaza sa te paraseasca.
Mai mult decat atat, de multe ori apar erori in comunicare, respectiv partenerul spune ceva si tu intelegi sau interpretez altceva, iar de aici apar ganduri care intaresc teama.
Un exercitiu simplu pe care il poti face este sa discuti cu el atunci cand un comportament al lui te invita la interpretari. Astfel il ajuti sa inteleaga cum te simti si in acelasi timp ocazia sa raspunda onest.
Cheia este sa identificam cum ne simtim si totodata sa incercam sa depasim, macar partial teama de a fi abandonati exprimandu-ne nevoile si ingrijorarile.
Noile relatii blocate de teama
Teama de abandon se mai poate manifesta si prin evitarea de a ne implica in relatii in momentul in care simtim ca acestea devin serioase, ca partenerii nutresc sentimente romantice sau ca sunt sanse mari ca sentimentele pe care le avem, sa evolueaze.
Astfel, pornind de la convingerea ca persoanele pe care le iubim ne vor parasi, preferam sa nu se implicam, si ne retragem din relatie. Din nefericire, acest comportament nu face decat sa intareasca teama de abandon.
Daca aceasta vulnerabilitate este prezenta, nu doar apar emotii puternice cand ne confruntam cu situatii similare celor din trecut, ci de multe ori apare tendinta de a recrea aceste momente.
Reacrearea lor se face fie prin atractie fata de parteneri de viata care ne vor abandona fie prin determinarea unor parteneri implicati in relatie de a ne parasi.
Uneori, inconstient, ne putem comporta intr-un fel care mai devreme sau mai tarziu va determina partenerul de viata sa renunte la relatie.
In acest caz, trebuie sa analizam relatiile romantice pe care le-am avut, care au fost elementele lor comune atat negative cat si pozitive, cum ne-am comportat, cum au fost partenerii, ce anume ne-a atras la ei si sa evitam relatiile cu parteneri instabili sau neimplicati.
Un comportament asumat
Pentru a nu determina un partener stabil sa ne paraseasca, este necesar sa ii acordam incredere, atat lui cat si relatiei.
Este important sa fim constienti de faptul ca teama de abandon are radacini puternice si ca este nevoie de timp si de exercitiu pentru a o putea diminua.
De multe ori, constientizarea prezentei acesteia este un prim pas important. In plus cu incredere, rabdare si ingaduinta fata de propria persoana, putem face progrese foarte mari si putem sa ne imbunatatim parcursul vietii.
Un alt pas important este consolidarea relatiei cu sine si diminuarea nevoii de validare si acceptare din exterior. O imagine de sine imbunatatita ne va ajuta sa ne privim mai obiectiv si sa avem mai multa incredere atat in valoarea noastra cat si in propriile capacitati.
Daca experienta personala este coplesitoare si nu vedem nicio imbunatatire a controlului asupra acestei temeri, sedintele de terapie ne pot fi utile. Cu ajutorul unui specialist putem invata sa privim mai realist propriile frici si sa nu le mai lasam sa ne ghideze.
De Irina Calomir, psiholog, expert wellbeing
Referinte:
Reinventing your life, Jeffrey E. Young, Janet Klosko
Iubirea nu e de ajuns, Aaron T. Beck
Foto: 123rf.com
