Cunoastere de sine si dragoste

Nadia Bujor este initiatoarea a Colocviului International de Psihanaliza de la Cotroceni, un eveniment important pe tema urii si a iubirii. Iata cateva detalii, in exclusivitate pentru Psychologies.

Psychologies: Ce succes are psihanaliza in Romania?
Nadia Bujor: Societatea Romana de Psihanaliza a fost creata in 1990, in jurul unui grup de colegi, cunoscuti dinainte in lumea profesionala a Bucurestiului. Cativa tineri curajosi au „trecut“ de la admiratia livresca a psihanalizei la descifrarea pe divan.

Cum este privita ea la Paris?
La sfarsitul lunii iulie am fost invitata Societatii Psihanalitice de la Paris (cea mai veche societate psihanalitica franceza) pentru a le da cateva vesti despre psihanaliza din Romania si colocviul din toamna. Le-am povestit despre noua generatie de psihanalisti, cei care erau adolescenti in 1989, cei care au trait schimbarea si au crescut cu ideea ca totul este posibil. Este o generatie care a avut sansa sa creasca conform idealului ei si sa implineasca dorinta celor de aici, care viseaza, teoretizeaza „ruptura“.

Tinerii analisti romani ar avea mult de povestit despre curaj, originalitate, concordanta dintre gandire si act. In acelasi timp, seniorii ar avea tot atat de mult de povestit despre complexitatea raportului dintre libertatea interioara si cea exterioara. Sa speram ca, intr-o buna zi, o alta Elisabeth Rudinesco (romanca de origine), autoarea istoriei psihanalizei franceze, va scrie capitolul: „Secvente ale dialogului psihanalitic roman-francez“.

A face o psihanaliza personala e o experienta vitala? Detaliati.
Este o metoda terapeutica construita pe ipoteza existentei inconstientului si care propune cuvantul drept medicament. La intrebarea „cine merge la psihanalist?“, raspunsul este clasic: cei care doresc sa se cunoasca. Cei care „sufera“ si care considera ca au epuizat tot ce cunosteau ei, prietenii, familia, vecinii ca metoda de tratament.

Ce e cu suferinta?
Nenumarati sunt cei care considera suferinta o conditie inerenta a existentei noastre. In versiunea optimista, pentru a iesi din singuratate, intalnirea cu sine insusi si cu celalalt ar fi o posibilitate. Cand suferinta se traduce in durere psihica si cand, orice am face, repetam linistiti aceleasi drame, o terapie ar fi o necesitate.

A psihanaliza o reclama este ceva… pertinent?
Proust dorea sa aiba sansa de a privi intr-o mie de modalitati diferite acelasi peisaj! Un psihanalist poate privi o reclama, vorbi cu vecinul ori poate sa se certe cu aproapele fara sa se ingrijoreze de starea narcisismului sau a complexului de inferioritate! Ce cosmar o lume unde nu mai exista mister, magie, noutate, unde totul poate fi „interpretat“, „analizat“.

De ce tocmai tema urii pentru colocviul de psihanaliza?
Un prieten filozof care a imbatranit imbracand in cuvinte dialectica dragoste/ura sustinea ca fiinta umana se va autodistruge, data fiind ura si violenta pe care omul le poarta siesi si celuilalt. Il intrista profund fragilitatea fiintei noastre, care aspira la frumusete, iubire si adevar si convietuieste cu frica, minciuna si ura. Avea „probe“ infinite: secole de razboaie, de conflicte, perspectiva de a distruge totul cu o bomba in miniatura!

Dar oare ce s-ar intampla cu ura, pastrata cu strasnicie in intunericul refularii, daca am supune-o exercitiului gandirii? S-ar transforma in dragoste. De cand ne-am obisnuit cu termenul freudian de „ambivalenta“, suntem de acord ca iubirea se poate transforma in ura si ura in iubire. S-ar schimba in sentiment de solicitudine, de recunostinta… cum si-a dorit M. Klein. Ar fi inlocuita cu acceptarea celuilalt – atat de diferit de noi-insine si atat de asemanator! Ura are o faima proasta, dar merita acelasi interes ca si iubirea. In fond, cui ii este frica de ura?

Nadia Bujor este profesor de psihopedagogie la Universitatea „Denis Diderot” Paris VII si membru direct al Asociatiei Internationale de Psihanaliza