Dau o imagine falsa despre mine
– Exact. Si atunci o iau de la capat, caut o bucurie partiala, care sa-mi dea din nou senzatia ca sunt vie…
– Nu ati suferit abuzuri in copilarie? Nu aveti amintiri traumatizante? Te gandesti fatalmente la asta…
– M-am gandit si eu, dar nu cred. Am eu o imagine care imi revine tot timpul si nu stiu de ce: cand aveam patru ani, unchiul meu ma adora si voia mereu sa ma salte in poala lui. Si eu il adoram. Momentele acestea sunt cele mai fericite pe care le-am avut in viata. Dar mai curand tatal meu e cel care a exercitat o influenta marcanta asupra mea. Nu era cu adevarat violent, ci hiperautoritar in privinta iesirii in oras, a tinutei mele, a aspectului meu fizic…
– Ce relatie aveti cu corpul dumneavoastra? Va place? Va apasa? Ati avut forme feminine de foarte mica?
– Da. Am avut prima menstruatie la zece ani si corpul meu s-a dezvoltat prea repede. Barbatii erau atrasi de fizicul meu. Cand tatal meu a constatat-o, s-a facut foarte rau cu mine, ma forta sa port haine largi, sa-mi strang parul. Era dramatic pentru mine, ca si cum as fi fost mutilata. Era ca si cum mi-ar fi spus: „Nu vreau sa vad corpul asta, corpul asta nu trebuie sa-ti apartina“. Asa ca imi strangeam sanii cu fese si ma culpabilizam. Imi spuneam: de ce e asa de pornit tata pe mine? Nu e vina mea ca am un asemenea corp.
– Nu credeti ca se apara de o atractie pe care ar fi putut sa o resimta?
– Nu, nu m-am gandit la asta… Dar imi aduc aminte ca imi interzicea sa il sarut. Si ca m-a palmuit intr-o zi cand un prieten de-al lui se uita la mine. Nu era totusi nevoie sa faca asa ceva: era de ajuns sa imi arunce o privire.
– Baietii trebuie ca roiau in jurul dumneavoastra, nu? Ati avut povestioare de dragoste?
– Ce imi placea, era ca barbatii sa se uite la mine. Voiam ca toti sa o faca. Dar nu voiam o relatie sentimentala. Voiam sa ii posed, nu sa ma posede ei.
– Nu ati avut niciodata un comportament agresiv fata de corpul dumneavoastra?
– In adolescenta, luam uneori multe medicamente, aspirina sau altceva. Ma distram imbolnavindu-ma. Asta a durat vreo doi ani. Pretindeam ca ma doare capul, ca sa fiu lasata in pace. Si apoi mi-era adesea frica sa nu fiu insarcinata, desi nu aveam relatii sexuale. Cand imi intarzia menstruatia (ceea ce se intampla des), ma loveam in burta pana ma invineteam.
– Nu aveti frati. Cine detinea rolul baiatului? Sora dumneavoastra sau dumneavoastra?
– Eu. De altfel, mama imi spunea deseori ca tatal meu fusese foarte dezamagit cand m-am nascut, fiindca voia un fiu. Ma gandeam la asta cand il vedeam pe tata privindu-mi corpul si respingandu-l. Incercam sa ii plac in alte feluri. Eram cea mai buna eleva din liceu, ca sa ii arat ca valoram tot atat de mult ca un baiat. Si voiam sa am aceleasi drepturi ca si un barbat. Cand un barbat are multe cuceriri la activ, nu se spune ca e un nemernic; dar cand o femeie face acelasi lucru, e judecata aspru. De fapt, am vrut sa fac la fel ca un barbat.
– Tatal dumneavoastra este un sot fidel?
– Asa sustine, dar am simtit intotdeauna ca avea aventuri si ca mama accepta asta cu supunere. Avea, dupa parerea mea, o atitudine foarte apropiata de cea a unei sclave. O uram vazand-o in acest rol, o uram vazand-o atat de servila. Intr-o zi, mi-am spus ca n-o sa fiu niciodata ca ea.
– In relatiile dumneavoastra sexuale, aveti practici sado-masochiste?
– Sa zicem ca imi place sa fiu dominata, da. Ca e singura conditie ca sa simt placere.
Tacere…
– Aveti dreptate cand spuneti ca problema dumneavoastra este complexa. E un amestec de multe lucruri care s-au cristalizat in jurul conduitei dumneavoastra. In aceste scenarii sexuale, sunteti
deopotriva foarte activa, „faceti pe barbatul“, dar, pe de alta parte, cautati sa fiti dominata si, in sfarsit, cautati pericolul. Cred ca aceste trei aspecte au trei surse diferite. Dar ceea ce mi se pare vital pentru dumneavoastra, e ca va puneti in primejdie. Cred ca asta e ceea ce va domina.
– Da, asa este.
