De ce admiram manechinele
Prea slabe, prea inalte, prea tinere, prea frumoase, prea la fel, prea acuzate ca impun un standard al frumusetii imposibil de atins de 99% dintre femei. Caci, in final, cate dintre noi au 1,85 m inaltime si mult laudatele masuri de 90-60-90? Ce sa mai spunem de corpul nostru dupa o anumita varsta si cel putin o nastere?! Frustrant? Nici pe departe, intrucat, in spatele aparentelor, aceste dive ale podiumurilor ne produc placere.
Prezenta lor este ciclica, in tandem cu anotimpurile. Sosesc toamna, cu primele ploi si urme de bruma, sau primavara, in cantec de pasarele fericite, pe un fundal inmiresmat de copaci infloriti si covoare verzi care-ti umplu inima de bucurie.
Defileaza pe podiumuri in lungi procesiuni fantomatice, anuntand noi colectii care, ulterior, ne fac ravagii in buget… Caci neaparat trebuie sa avem fusta aia (desi dressing-ul gazduieste alte zece, abia purtate), ne indragostim de vreo geanta care „va merge de minune“ cu pantofii casei x si se asorteaza excelent cu sacoul casei y!
Dar asta este o alta discutie si, la urma urmei, de ce sa nu fim frumoase si sa nu ne rasfatam cu haine ce ne scot in evidenta silueta?! Chiar si Dragos Cirneci spunea intr-una din savuroasele sale cronici, ca este foarte important sa ne pastram atractivi (printre altele), astfel incat cuplul sa dureze.
Prin urmare, daca partenerul tau va protesta la o noua runda de shopping, arunca in ring argumentul neurostiintei! De aceea Psychologies este o revista de colectie, pentru ca se poate reveni oricand la articolele sale, indiferent de natura lor, chiar si peste un an.
Intorcandu-ne la manechine, aceste siluete somptuos imbracate sau… dezbracate nu lasa pe nimeni indiferent. Inclusiv daca isca dispute pe tema elogiului siluetei slabe si androgine, ce ar cauza un prejudiciu major pentru tinerele fete in cautare de repere identitare.
Si, da, aici intra in scena rolul parintilor si al educatiei primite acasa, al modelelor si valorilor pe care le insuflam tinerei generatii. Dar intr-o epoca marcata de hainele ce acopera o durata efemera bine stabilita, manechinele declina mitul eternitatii.
Caci, pe podiumuri, in timpul defilarilor, corpurile care oficiaza ritualurilor haute-couture si prêt-à-porter nu exista decat pentru a fi idealizate si idolatrizate.
O cerinta inumana
Pentru a reprezenta intangibilitatea, semn manifest al ideilor de frumusete si eternitate, conjugate, manechinele trebuie sa apara fara marci ale timpului si organicitatii lor. Un corp care este dincolo de corp si pare sa scape de constrangerile materiei.
Aceste trupuri ale modelelor apartin, intr-o oarecare masura, zeilor greci sau egipteni, a caror puritate si frumusete a formelor au traversat timpul. De aceea ne fascineaza si, paradoxal, ne linistesc, pentru ca sunt simboluri ale eternitatii.
La fel ca si semizeii Olimpului, rodul uniunii zeilor cu oamenii, aceste siluete evolueaza in lumea noastra, dar pe un plan care ramane inaccesibil muritorilor: sau, mai bine zis, Olimpul pentru unii, podiumul pentru altii si pamantul pentru restul.
„Ador sa intru pe diverse site-uri unde sunt imagini de la prezentari de moda… ori sunt postate colectii intregi. Indiferent despre ce designeri este vorba. Iar pentru show-ul Victoria’s Secret am o adevarata pasiune, este incredibil la ce nivel poate fi adusa o banala defilare de lenjerie.
Am senzatia ca fac cure de frumusete, asa cum merg la o galerie, la opera sau la teatru. Acest spectacol ar fi fost la fel cu femei obisnuite pe post de manechine? Evident ca nu! Fetele astea nu sunt acolo pentru a juca rolul de oglinda sau pentru a ne frustra, ci pur si simplu pentru a intruchipa extraordinarul“, spune C., 33 de ani.
