De ce nu putem spune nu
Unor oameni le este teama sa spuna nu, sa refuze pe cineva sau ceva. Evident nu ne referim aici chiar la toate aspectele vietii, pentru ca nu vorbim de o patologie grava, dar chiar si asa… care este motivatia din spatele acestor da-uri constante, fara a le simti cu adevarat?
Cred ca este bine sa subliniem doar acele situatii in care frica de a refuza ne poate face sa decidem sau sa actionam impotriva proprilor credinte, valori, viziuni sau ganduri.
Traume din copilarie
Parinti abuzivi, certuri intre parinti, parinti neimplicati in cresterea copilului sau dependenti de medicamente, alcool, droguri. Timpul prea mare petrecut singuri, in lipsa unui parinte, supraveghetor sau a altor copii cu care sa ne jucam.
Unul dintre parinti cu probleme psihice sau psihologice, depresiv sau foarte anxios, cu tentative de suicid. Un parinte foarte acaparator care doreste sa detina controlul asupra tuturor comportamentelor noastre, un frate sau o sora mai mare dominate de comportamente de control.
Decesul sau o boala grava a unuia dintre parinti, frati sau a unei persoane cu care am locuit, o afectiune medicala, psihiatrica sau psihologica a unui frate sau chiar a noastra.
Traume care pot da tulburari de personalitate
Accidente sau incidente la scoala ori in societate, o relatie de prietenie sau colegialitate cu o persoana cu probleme psihiatrice sau psihologice, inceperea vietii sexuale prea devreme, o relatie de cuplu cu probleme: adulter, despartire foarte dureroasa in urma unui divort, decesul partenerului/partenerei.
Caracteristici
Nu putem refuza pe cineva in dauna propriilor interese pentru ca am dezvoltat o tulburare de personalitate dependenta. Aici vorbim despre stima de sine redusa, subestimarea propriilor calitati, nevoia permanenta de aprobare, aceptare sau suport.
Putem regasi si comportamente precum: dificultati majore sau incapacitatea de a lua decizii, evitarea asumarii responsabilitatii, reducerea sau lipsa initiativei, limitarea relatiilor sociale sau personale la persoanele fata de care am dezvoltat dependenta.
Astfel putem considera ca atata timp cat nu refuzam cererile celorlalti nu vom fi parasiti sau vom fi apreciati pentru efortul depus, avand ca frica inconstienta teama de abandon sau nevoia de a fi acceptati.
Ce nu constientizam este adevarata amploare a dependentei, faptul ca in urma acestui comportament strangem enorm de multe frustrari.
Acestea vor duce mai devreme sau mai tarziu la depresie, anxietate, probleme cu alimentatia (anorexie, bulimie, obezitate), probleme psihiatrice etc
De Constantin Cornea, psihoterapeut, clinica Psievolution
