De ce nu reusim sa ne purtam ecologic?

Problemele ecologice ne angoaseaza, nu? Cu atat mai mult, cu cat nu vedem solutii imediate. Adesea, preferam sa ne ascundem cu capul in nisip si sa ignoram problema. Dar mai bine am face sa intelegem comportamentul uman in fata lor…

Chiar asa, de ce nu face nimeni nimic? Vedem la televizor ca se topeste calota glaciara, ca se inmulteste cantitatea de CO2 din atmosfera, ca dispar padurile tropicale si ecuatoriale. Vedem, in acelasi timp, ca populatia creste intr-un ritm atat de rapid, cum nu s-a mai intamplat in istorie. Si vedem oameni care stau linistiti in fotoliu si comenteaza, ca la teatru, ca lumea se agita prea mult. Asa o fi?

Negationistii, cei care afirma ca nu e nicio problema ecologica presanta, par sa castige teren, pentru ca ideile lor se pliaza pe frica umana si nevoia de a o alunga, de a nu ne mai fi frica, pentru ca nu putem supravietui psihic prea mult in stres. Vin cu linistea lor relativa pe nevoia noastra de pace si calm, pe dorinta de a sti ca totul e bine totusi… ca sunt si lucruri frumoase… Da, sunt, dar e posibil sa nu reziste prea mult. Si asta e, din pacate, adevarul.

Oamenii prefera sa nege

Da, sa nege adevarul neplacut. Nu ne plac lucrurile grave, serioase, care miros a Apocalipsa. Cine poate trai normal cu frica in san? Cum sa mai faci copii stiind ca e posibil ca in perioada vietii lor sa creasca media temperaturii planetare cu pana la 2 grade, fapt cu consecinte uriase – si nu dintre cele minunate? Este banala aparare psihica numita „negare“. „Nu stiu, nu vreau sa aud, nu se intampla, pentru ca nu vreau eu.“

O forma de gandire afectiva, wishful thinking, cum mai e cunoscuta expresia… Numai ca realitatea ne depaseste, si negarea nu rezolva nimic. Dar de ce totusi vedem ca cei puternici nu fac ce trebuie pentru salvarea Pamantului? Ca summit-urile lor se incheie jalnic, cu concluzii impaciuitoare sau cu dezacorduri descurajante? Ce se poate face pentru a influenta oamenii sa adopte un comportament ecologist?

Nevoie de feedback

Cass Sunstein si Richard Thaler sunt doi teoreticieni americani, care studiaza felul cum oamenii iau decizii. Una din ideile avansate de ei in cartea Nudge (in traducere aproximativa, Ghiontul, adica o mica influenta neagresiva in luarea deciziilor, o carte devenita reper in psihologia deciziei), care ia in discutie politicile subtile de influentare a deciziei umane, cele doua minti luminate spun un lucru important:

„Ceea ce contribuie la poluarea excesiva este faptul ca oamenii nu au parte de feedback in chestiunile legate de mediu, nu au feedback pentru faptele lor. Daca stii ca folosirea energiei duce la poluare, nu esti totusi constient de asta in mod continuu. Chiar daca stii de¬spre legatura dintre ele, lucrul acesta nu-ti influenteaza comportamentul minut de minut. Cei care lasa aerul conditionat deschis timp de zile intregi, nu sunt constienti minut de minut sau zi de zi de consecintele personale si sociale“.

Feedback este cuvantul important aici; oamenii au nevoie de feedback permanent asupra faptelor lor pentru a-si regla comportamentul. Asa functionam noi. Si la munca, daca avem parte de feedback de la colegi sau de la sef, muncim mai cu tragere de inima si cu randament mai mare, decat daca am fi lasati in plata Domnului (sigur, un feedback concret, o corijare argumentata, nu critici imprevizibile, stresante sau laude abstracte).

Comportamentul ecologic inseamna o strategie pe termen lung, or oamenii au dificultati cand vine vorba sa gandeasca pe termen lung. Oamenii nu sunt programati sa faca acest lucru. Este si greu sa educi o intreaga masa de oameni la varsta maturitatii sa aiba un comportament mai auster, sa nu consume tot ce pot consuma. Tentatia de a lua ce ti se ofera este peste tot, si ea este motorul economiei moderne… Pentru a salva planeta, e nevoie de o regandire urgenta a ideii de consum.

Csibi Magor, directorul World Wide Fund for Nature-Romania, detaliaza pentru Psychologies de ce e nevoie de politici coerente pentru ca oamenii sa fie mai constienti de comportamentul lor.

Cum ar trebui regandita ideea de consum pentru a avea un comportament ecologic?

Csibi Magor: Avem nevoie de mult mai multa sinceritate din partea tuturor. Traim intr-o lume cu resurse finite, insa obiceiurile noastre de consum sunt setate pe resurse infinite. Am uitat de calitate, singura masura incepe sa devina cantitatea, iar in acest fel nu avem nici macar cum sa ne apropiem de sustenabilitate. Avem nevoie de politicieni care recunosc ca nu putem sa sustinem o crestere a consumului si care nu incearca sa impresioneze electoratul cu mirajul cifrelor in crestere.

Avem nevoie de companii care isi fac planurile de afaceri nu pe cativa ani, ci pe termen lung, companii cu etica reala de business, care, pe langa nivelul profitului, sunt atenti si la impactul lor in societate. Avem nevoie si de agentii de publicitate si PR, care sa nu „inverzesca“ din condei activitati contraproductive si daunatoare ale companiilor, si care nu creeaza realitati alternative, deformand adevarul pentru o imagine mai buna. Insa cel mai important, avem nevoie de consumatori care sa deschida ochii, sa se informeze si sa aleaga in cunostinta de cauza.

Trebuie sa constientizam ca nu suntem doar niste actori neputinciosi intr-un sistem care poate functiona doar in forma actuala, ci exact cei care determina cum va arata societatea de maine. Orice alegere de consum e un vot, orice produs cumparat este o optiune exprimata – ne place sau nu. Minciuna poate exista doar pana cand noi alegem sa nu mai fim atenti, exploatarile nesustenabile exista doar pana cand le permitem sa existe. Consumul depinde de consumator, iar consumatorii sunt exact oamenii care ne citesc. Ei sunt cei care pot schimba lumea.

Care sunt cele mai urgente probleme ecologice ale Romaniei?

C.M.: Desi suntem departe de a putea spune ca situatia noastra este ideala, tara noastra are inca o biodiversitate si o bogatie naturala cu care prea putine tari din Europa mai pot sa se laude. Desi avem tendinta sa alunecam pe o panta pesimista, preluand polemica presei din Romania, ca totul a fost distrus, padurile au fost taiate, animalele au fost braconate si nu a mai ramas nimic de protejat in aceasta tara, trebuie sa stim ca inca avem multe lucruri cu care sa ne mandrim.

Accentuez, inca. Avem nevoie de o legislatie coerenta si corecta in Romania in ceea ce priveste gestionarea padurilor. Am pierdut destule paduri si am ajuns in situatia in care suprafata impadurita a Romaniei este de 27,3%, comparativ cu media europeana, de 36% si, in loc sa cautam metode reale de protectie a padurilor sau chiar o strategie de a mari suprafata lor, legislatorii din Romania doresc sa deschida in totalitate piata produselor lemnoase si singura limita la taieri sa fie capacitatea de absorbtie a pietei.

Nu de astfel de legi avem nevoie, ci de legi care doresc sa ne asigure o Romanie nu pentru un ciclu electoral, ci pentru generatii. Microhidrocentralele si lucrarile de infrastructura ameninta raurile de munte si biodiversitatea bogata ce mai exista la noi, iar presiunea poate fi scazuta doar cu implicare; nu numai a organizatiilor de profil, ci a cat mai multor oameni. Este nevoie si de o strategie pentru raurile Romaniei, in conditiile in care apa devine din ce in ce mai mult o resursa strategica si, in sfarsit, incepem sa intelegem ca reconstructia ecologica a raurilor este vitala pentru a asigura apa curata pentru oameni.

Recicleaza romanii? Are reciclarea un impact pozitiv real sau e doar propaganda?

C.M.: Din ceea ce am remarcat noi, in cadrul Competitiei pentru Capitala Earth Hour, colectarea selectiva se afla la un nivel modest in Romania. Pe de o parte, aparatul administrativ nu este inca pregatit din punct de vedere tehnic sa asigure infrastructura necesara, astfel incat oamenilor sa le fie usor sa adopte acest comportament. Sau nu peste tot, in toate orasele. Pe de alta parte, nu toata lumea vede rostul sau utilitatea acestui gest.

Reciclarea nu poate avea decat un impact pozitiv, daca procesul respecta toate etapele, de la colectare, pana la transformarea materialelor reciclate in materiale gata de refolosit. Intr-o societate consumerista, in care totul vine intr-un ambalaj, daca nu apelam la toate metodele pe care le avem la indemana – reciclare, refolosire si asa mai departe – in mod inevitabil vom ajunge sa fim sufocati de deseuri.

Pana in 2020, Romania trebuie sa atinga rata de reciclare de 50%, or, din cate ne-am dat noi seama, pasii care se fac in aceasta directie sunt destul de marunti si de timizi. E nevoie de mai multe proiecte de incurajare a colectarii selective, mai ales de proiecte locale, adaptate realitatilor si specificului fiecarei comunitati.

Care sunt campaniile de succes din ultima vreme pentru constientizarea cauzei eco si a educarii comportamentului?

C.M.: Desi sunt foarte utilizate, campaniile clasice de awareness au o eficienta destul de scazuta. In fiecare zi, mii de informatii utile si inu¬tile ajung la fiecare om si este din ce in ce mai greu sa ai un impact real asupra oamenilor doar cu crearea notorietatii pe anumite probleme. Presa ne-a obisnuit cu aruncarea unor informatii si probleme pe umarul oamenilor, fara insa a oferi si un follow-up sau o solutie si, astfel, oamenii au ajuns sa identifice foarte multe probleme reale si false, fara sa stie cum sa rezolve aceste probleme sau cum sa gestioneze informatiile care ajung la ei.

Din aceste motive, campaniile cu sanse de reusita sunt cele care nu numai ridica o problema, dar si vin cu solutii si follow-up la aceste probleme. De exemplu, campania „Salvati Padurile Virgine“, derulata de WWF-Romania in 2011, n-ar fi schimbat mai nimic daca s-ar fi limitat la a introduce acest concept in viata cotidiana a romanilor, fara insa sa vina cu solutia legislativa, practica. Nici campaniile noastre pentru stoparea Codului Silvic nu ar putea avea o finalitate fericita fara solutii reale si alternativa la legea propusa de Parlament. Altfel, facem o schimbare de moment, insa nu generam o miscare care sa aiba efecte benefice pe termen mediu si lung.

Romanii nu sunt in inertie, dimpotriva, ei sunt pregatiti sa fie implicati si activi. Problema reala este credibilitatea. Am trecut in ultimii ani peste foarte multe dezamagiri cand vine vorba de mobilizari, campanii si schimbari, si multi oameni au inceput sa isi piarda credinta in puterea lor de a schimba lumea. In conditiile in care si cea mai importanta zvacnire a orgoliului cetatenesc, Revolutia din ’89, e pusa sub semnul indoielii in veridicitate, este extrem de greu sa convingi oamenii ca merita sa se implice in diverse cauze.

Daca vrei sa mobilizezi oamenii, este nevoie sa stii in primul rand ce vrei de la ei si sa fixezi o tinta clara, cu o rezolvare pe intelesul tuturor. Daca oamenii inteleg cu cine se aliaza, pentru ce si care este drumul pe care trebuie sa-l parcurgem impreuna, totul devine mai usor. Apoi, este importanta consecventa. Daca am pornit pe un drum, nu ne razgandim pe parcurs, nu redefinim tintele si nu gasim alte lucruri mai importante de rezolvat.

Oamenii trebuie sa stie ca nu vor ramane singuri pe parcurs, ci au aliati cu care merg pana la rezolvare. La fel de important este sa nu uitam sa sarbatorim succesele. Suntem prea preocupati de cele mai multe ori de rezultat, asa ca uitam sa ne bucuram si de proces, de micile bucurii, de micile realizari. Oamenii trebuie sa simta ca eforturile lor sunt apreciate, iar actiunile lor genereaza schimbari reale.

Noi, cei de la WWF, in ultimii cativa ani, am reusit sa mobilizam sute de mii de oameni pentru diverse cauze si ne mandrim cu un grup extrem de mare si compact de sustinatori activi, care sunt gata sa se implice in proiecte legate de paduri, ape sau pentru speciile emblematice din Romania. Asa ceva se contruieste in timp, cu rabdare si cu investitii continue, insa, odata ce reusim sa formam un astfel de grup, satisfactiile sunt pe masura. Noi suntem mandri de sustinatorii nostri si ne gandim in fiecare zi cum sa ne ridicam la nivelul asteptarilor lor.