Unora nu le convine niciodata nimic. De ce protesteaza tot timpul?
Un cuvant aiurea si ei se opresc intr-o tacere incapatanata care poate dura ore sau chiar zile. De ce aceste suparari? Si cum sa tratezi cu bosumflatii?
Un mecanism defensiv
Pentru Marie-France Cyr, profesoara de psihologie la Universitatea din Quebec, exista doua tipuri de imbufnati: ofensivul si defensivul. Acesta din urma este un mare sensibil. „Cand se bosumfla, privirea lui trista si fixa este uneori ingrijorata si dezarmanta“, observa ea.
„Susceptibil si vulnerabil, el se ofenseaza usor, dar tinde sa ascunda asta. Si-a dezvoltat mecanisme extrem de puternice pentru a lupta contra fricilor sale. Frica de ridicol, de a fi judecat, de a nu placea, de a fi in conflict. Frica de a trai.
Imbufnarea nu este, astfel, o forma de moarte a sinelui. Nu serveste de fapt la inabusirea fricii de a trai si de a aprofunda relatiile cu cei pe care te imbufnezi?“, mediteaza psiholoaga canadiana.
O strategie de manipulare
In cazul imbufnatului ofensiv, tacerea nu este un scut, ca in cazul defensivilor, ci o arma. Este un manipulator care cauta sa-si controleze anturajul. Rupe tacerea pentru a-l face pe celalalt sa sufere si pentru a-l domina.
P., un barbat de 47 de ani, nu i-a adresat niciun cuvant sotiei sale timp de mai multe luni, sperand ca ea va sfarsi prin a-l parasi. Imbufnatul ofensiv procedeaza ca si cum nu ar fi avut niciodata o relatie.
Istoviti de suspine, ridicand din umeri, dispretuitori, ei ne imping sa ne indoim de propriile noastre perceptii, pana la pierderea respectului de sine si la supunere fata de emotiile lor controlatoare.
Credinte de revizuit
A face mutre in mod regulat este un joc riscant. Imbufnandu-ne pentru a-l pedepsi pe celalalt sau pentru a obtine dovezi de dragoste, putem provoca respingerea.
Este mai bine, deci, sa evitam sa intram in aceasta spirala „identificand credintele irationale care ne motiveaza imbufnarea. Credinta ca este imposibil sa ne facem intelesi daca suntem diferiti, ca daca ne opunem la ce spune sau face o persoana, ne opunem persoanei insasi; ca nefericirea noastra vine din cauza celorlalti si nu din cauza atitudinii noastre“.
Singurul mijloc de a abandona acest comportament toxic este sa clarificam asteptarile fata de apropiatii nostri si sa ne afirmam nevoile, daca ne simtim atacati.
Ce e de facut?
Daca preferati sa va imbufnati, mai degraba decat sa va pierdeti mijloacele exprimandu-va mania ori supararea, procedati in doi timpi. Mai intai, descarcati-va feriti de priviri: mergeti, alergati, urlati sau bateti intr-o perna pentru a va elibera agresivitatea.
Si daca sunteti tristi, plangeti suficient. Atunci cand veti reusi astfel sa diminuati presiunea, uitati de tipete si lacrimi si incercati sa vedeti clar ce anume va contrariaza.
Vorbiti cu un prieten
Considerati-l pe interlocutorul vostru un aliat. Cu alte cuvinte, odata ce va veti recapata calmul, abandonati optiunea de tacere si vorbiti. Spuneti-i, de exemplu, partenerului vostru: „Am acest obicei si stiu ca asta nu duce nicaieri. Cand ma imbufnez, ia-ma in brate“.
Sau informati-va anturajul ca aveti nevoie sa va retrageti putin inainte de a explica ce va nemultumeste. Ceilalti nu mai sunt nevoiti sa suporte starea voastra proasta si aveti o portita de iesire.
Ce poate face anturajul
Nu intrati in jocul imbufnatului, care incearca sa va culpabilizeze sau sa va faca sa va iesiti din fire. Spuneti persoanei ca ati observat ca se imbufneaza. Invitati-i pe mofturosi sa se exprime prin intrebari deschise, dar nu reveniti asupra presupusului motiv al imbufnarii. Aceasta nu ar face decat sa-l indemne sa continue.
Aratati-i ca asteptati un raspuns, dar cu rabdare si fara agresivitate. Puteti sa si glumiti, dar, atentie, nu il ridiculizati! Acea persoana trebuie sa simta ca vreti sa o faceti sa rada si nu sa radeti de ea.
