De ce sunt barbatii innebuniti dupa fotbal
IDEI-CHEIE
– Barbatii pot afisa privind jocul emotiile pe care de obicei nu indraznesc sa le arate; departe de privirile femeilor, ei tipa, plang, se imbratiseaza, se agita ca niste copii. Prin jucatori, ei se expun durerii, simt efortul.
– Suporterul face parte dintr-un clan, dintr-un grup; traieste cu intensitate fuziunea cu echipa, orasul si tara sa. Acolo sunt radacinile sale. Incurajandu-si echipa sa castige, obtine o identitate.
– Fotbalul poseda toate ingredientele necesare pentru un ideal democratic; fotbalul autorizeaza ascensiunea sociala (cel din urma poate deveni cel dintai), formeaza eroi contemporani, exalta meritul si solidaritatea si lasa loc… norocului.
Cand te uiti la 64 de meciuri in sir, inseamna ca ai un motiv! Ce simt barbatii atunci cand vad un gol? Un puternic sentiment de apartenenta la o specie pe cale de disparitie: masculul, razboinicul, curajosul, patriotul…
Nu ajungi suporter din intamplare: de cand esti copil, fotbalul este un sport privilegiat, care ii face intrarea baiatului in lumea „virila“. Aceasta cultura se transmite din tata in fiu. „De cand putea sta in picioare, baiatul meu a inceput sa dea cu sutul in minge“, spune Robert. „Fiecare seara petrecuta cu tatal meu la meciuri, se numara printre cele mai puternice amintiri din copilaria mea“, povesteste Eduard. „Mama statea in alta camera, tata imi apartinea. Nimeni nu putea intelege ce traiam timp de o ora si trei sferturi.“
Delia Roxana Vlasceanu, psiholog, explica: „Transmis din generatie in generatie, studiat in programa scolara, vizionat de o lume intreaga si transformat intr-o afacere globala, fascinatia acestui joc vine din valorile pe care le transmite: actiune, competitie, spirit de echipa, fair-play, cel putin in teorie, prietenie. Valori cu care se identifica usor mai ales barbatii. De asemenea, ceea ce il face atat de atractiv pentru majoritatea oamenilor este spectacolul, posibilitatea de descarcare individuala sau in grup a tensiunilor acumulate in activitatile zilnice.
Pe de alta parte, fotbalul este, probabil, singurul joc care are capacitatea de a forma grupuri atat de mari de oameni care se identifica cu valorile echipelor, emblemele sau schemele lor de joc. Daca nu esti fun fotbal – mai ales ca barbat –, esti sortit a sta pe margine, a fi ridiculizat, probabil considerat lipsit de barbatie. Inca din copilarie, fotbalul reprezinta un instrument de socializare si de apartenenta la grup pentru majoritatea baietilor.
De asemenea, practicarea fotbalului de catre baieti sau barbati este incurajata si de societate: fetele se joaca cu papusile, baietii – cu masinutele, fetele se duc la balet, iar baietii joaca fotbal. Astfel, caracteristicile in sine ale jocului sunt asociate – de cele mai multe ori – cu particularitatile genului: fotbalul inseamna masculinitate.“
„Prietena mea a acceptat usor, usor: fotbalul a devenit intalnirea mea obisnuita cu prietenii“, spune Laurentiu, 35 ani. „Un spatiu care depaseste cadrul fotbalului si la care tin. Singurul care continua, in afara femeilor.“ In afara femeilor… iata aici trasate marginile terenului in care privesti, dar si actionezi, prin jucator, te identifici cu el sau il respingi, il lauzi, il admiri, il sustii. Asadar, fotbalul este legat inextricabil de „invatarea” masculinitatii si a comportamentelor de agresivitate sublimata.
De ce segregarea pe sexe?
E simplu: tine de instinctele de luptator. „Daca ne amintim de «radacinile» noastre, cand femeile stateau in pesteri, impartasind pareri, emotii, sentimente si crescand copii, iar barbatii legau in minte scheme de atac, urmarind prada – uneori – si mii de kilometri departe de casa. In zilele noastre, prada s-a transformat intr-o minge de fotbal. Iar oamenii aflati pe urmele animalului haituit – fiecare barbat din terenul de joc, din tribune sau din fata televizorului. Pana la urma, totul sta in genele noastre si in originea noastra de fiinte sociale si emotionale“, spune Delia Roxana Vlasceanu.
