De ce traim in… ideal

Mergi opt ore la slujba, mai pierzi doua in mijloacele de transport. Iubitul a uitat de mult ce este acela un cadou surpriza, copiii sunt departe de ceea ce ti-ai fi dorit.

Si totusi, pentru tine jumatatea plina a paharului poate fi de trei ori mai mare: la job ai cei mai minunati colegi, iubitul e un zeu al glumelor, copiii niste sfintisori.

Cand idealul depaseste prea mult realitatea, deceptia bate la usa. Sa aflam impreuna care este limita…

Daca nu ai fi capabil sa-ti supraestimezi job-ul, par­­tenerul, co­pi­lul, lucrurile din via­ta ar fi fara savoare. Nu ar exis­ta dragoste, nici pasiune!

„Idealul si idealizarea sunt «chestiuni» ce tin de mintea umana si nu au neaparat o exis­tenta reala – chiar daca pot fi pro­iec­tate, identificate cu persoane sau as­pecte din realitate“, explica psi­holo­gul Mihai Albu nevoia noastra de a impodobi lucrurile care nu ne entu­zias­meaza la o analiza sincera.

„Idea­lizarea ne poate fi motor catre atingerea nivelului unor modele – fie ele spirituale («modelul Hristos»), economice («vreau sa am succes precum Donald Trump»), artistice («voi picta precum Dali») ori de alta na­tura, sau bariera a intrarii in contact cu realitatea («ma voi marita/casatori doar daca el/ea seamana cu…/ are ur­ma­toarele calitati…»).“

Idealizarea sanatoasa a realitatii trebuie sa fie insa constructiva, sa ajute, nu sa deceptioneze si sa nu de­vina o negare a acesteia: „Daca manifestarea si folosirea idealizarii si idealului sprijina persoana in ada­p­tare si functionare in sferele majore ale existentei ei – acceptarea de sine, profesional, social, intim si spiritual atunci aceasta este «buna».

Daca, insa, folosirea idealului impiedica aceasta integrare intr-una sau mai multe dintre aceste sfere, cel mai probabil avem de-a face cu o utilizare defectuoasa a acestui mecanism.

“Idealizarea patologica este o ten­din­ta intalnita la cei care au avut carente afective in copilarie. Idealul personal acestora – angajament politic, expresivitate perfecta – trebuie sa-i intregeasca.

Ni se intampla tuturor sa ridicam stacheta mai sus decat ar trebui sau in locul nepotrivit. Iar atunci cand rezultatele ne fac sa suferim, nu exista decat o singura scapare: revizuirea astep­tarilor.

Domeniile vietii care cer un plus de vigilenta: job-ul, relatia de cuplu si copiii. Normal… aici investim toate visele…

Partenerul ideal – cineva concret, nu o creatura mitica

Sursele idealizarii

Dragoste, pasiune, printul din povesti… Daca idealul atinge apogeul in vreun domeniu, atunci acesta este.

De la inceputul vietii tale amoroase, functioneaza reprezentarea barba­tului sau femeii ideal/e si a relatiei bazate pe cuplul parental.

Psihologul Mihai Albu detaliaza: „Cred ca ideea de partener ideal, cel putin pentru zona europeana, are originea in perioada romantica, a trubadurilor.

Ei preamareau virtutile absolute ale cavalerilor si printeselor, ce au devenit apoi norme, mai mult sau mai putin constientizate.

Ca mecanism de aparare, aceasta idee ne permite evitarea riscului de a trai si experimenta direct realitatea inconjuratoare.

Astfel, unele printese moderne se izoleaza in turnul personal asteptand sa vina El, Cavalerul Salvator, pentru ca o relatie cu George-Colegul de Serviciu nu le implineste standardele, si astfel… mai asteapta si astazi.”

Stau mai bine barbatii la acest capitol? Mihai Albu este de parere ca si multi barbati „sufera de aceleasi atitudini dezadaptative, partenera trebuind sa fie… ideala“.

Si? „Confruntandu-se cu realitatea, fie nu vor intra in relatii, asteptand-o pe Ea, fie vor iesi rapid daca aleasa pica testul idealului.” Mai tarziu, dupa cateva esecuri, iei ce e mai bun din fiecare experienta traita, pentru a-ti forma o imagine de perfec­tiune realizabila.

Partea buna este ca infrumusetarea cuplului (idealizarea rezonabila), le poate oferi partenerilor un mijloc de a construi ceva durabil.

Daca se admite din ce in ce mai mult in ziua de azi ca relatia dintre un barbat si o femeie este dificila, ca trebuie lucrat la ea, nu ai de ce sa te refugiezi in dragostea perfecta: cand totul merge bine, nu ai nimic la care sa lucrezi si monotonia e moartea pasiunii…