De la „Negativista S.A.”, „Victima SRL” și „Drama Queen” la Realista și Optimista…
Negativista, Realista și Optimista s-au întâlnit odată în sufletul meu. Nu se aștepta niciuna la asta, așa că s-au ciocnit una de altași și-au făcut chiar niște cucuie. Optimista râde și zice: – Ia uite, mi-am făcut niște prietene și am învăţat și să fiu mai atentă pe unde merg. Ce întâmplare hazlie și faină. Negativista se uită urât la Optimistă și plânge: – Tot timpul mi se întâmplă asta. Nu pot să am o clipă de neatenţie, să stau cu gândurile mele, să fiu relaxată, că mi se întâmplă ceva rău. Acum mă doare capul. Tu de ce nu te uiţi pe unde mergi? Este vina ta.
Și Optimista și Negativista sălășluiesc în sufletul de copil și au puteri egale. În mod obișnuit, se echilibrează una pe celălaltă, astfel încât copila să poată fi curioasă și să înveţe lecţii în timp ce se joacă, dar să fie și vigilentă la eventualele pericole la care se poate expune dacă nu este atentă.
Mediul înconjurător, dar mai ales cel familial, poate genera dezechilibrarea dintre cele două personaje ale poveștii de azi și poate împinge persoana să aibă atât de multe gânduri negative încât nu mai reușește să vadă partea frumoasă a vieţii și nici speranţa de viitor. Așa apar depresiile și așa scade stima de sine până când ajunge la neîncredere în sine.
Citește continuarea articolului în ediția mai 2024 a revistei Psychologies sau abonează-te și profită de ofertele speciale!
Eu sunt Andreea, asta în primul rând. Sunt o persoană foarte atentă la a fi cinstită, atât cu sine, cât și cu ceilalți, chiar și atunci când nu este confortabil. Zâmbesc mult și râd zilnic și tare. Cred în oameni, cred în faptul că oamenii sunt buni, pentru că așa se nasc. Nu cred că există vreo persoană care să spună că un copil se naște rău. Și cred că sunt mulți oameni buni care fac lucruri care rănesc. Nu pentru că ar fi răi, ci pentru că sunt ei înșiși foarte răniți. Cel mai adesea nici măcar nu își dau seama că provoacă suferință pentru că sunt mult prea preocupați să se apere de o eventuală suferință sau trădare. Cred în Dumnezeu, deși nu L-am văzut niciodată, dar l-am simțit tot timpul cu mine, deși provin din o familie de atei. Iar ca roluri sunt de toate pentru toți. Sunt om de resurse umane de 18 ani și este primul meu hobby constant, sunt mama a 3 copii împrumutați la propriu de la vecini – cumva în viața asta nu mi-a fost dat să am copii născuți din pântec. Sunt prietenă, bună, cred. Sunt fiică, sunt soră. Am 2 căței și un motănel, toți 3 adoptați – Milka (ciocolată), Bety (înghețată) și Gigi (covrig). Și sunt mega pasionată și disciplinată cu dezvoltarea personală pe care eu o denumesc mai degrabă o întoarcere la mine. În fiecare zi meditez, fac sport ca formă de meditație, scriu în jurnal și îmi monitorizez permanent starea internă. Și în fiecare zi sunt atentă la ce anume mă învață despre mine relaționarea cu cei din jurul meu.