Now Reading
De unde vine nevoia de trivial

De unde vine nevoia de trivial

Revista Psychologies

televizteleviziune, mass media, vulgaritateiune


Vulgaritate generalizata, stiri senzationaliste si foame morbida de tabloid. Desi aceste lucruri exista in presa oricarei tari democratice, la noi, ele par scapate de sub control. Dar de unde vine aceasta aplecare catre carnaval?…

O cititoare se confeseaza: „Intre poporanista emisiune de divertisment «Nora pentru mama» si romantica (sau dramatica sau postmoderna sau premoderna sau inefabila) «Tradati in dragoste», maica-mea se simte pierduta la ora la care si-ar dori o pauza de la ciorba si zacusca. Mi-a spus ca ar vrea sa uite de ea insasi cat dorm copiii mei, uitandu-se la televizor, dar ca nu o satisface oferta. O fi target-ul minim-minimorum de femei angajate in productia anuala de muraturi, dar totusi… mama mea, o brava femeie de cincizeci si ceva de ani, fosta invatatoare, isi simte inteligenta insultata…

Dar e de studiat de ce noi, romanii, avem asemeena apetit. Eu zic sa supuneti unei psihanalize emisiunile noastre de tv. Cred ca genul acesta de spectacol e un catharsis in sine, o descarcare a pulsiunilor agresive. Uitandu-te la asa ceva te simti mai curat. Realmente, mai jos de atat nu poti cobori. Te simti pur, curat, inaltat si inaripat… desigur, prin contrast. “ (Anna U., 30 de ani, Bucuresti)

„Nu stiu daca stirile «anuale» despre iesirea la iarba verde (cam prin mai, pana pe 15 mai, am remarcat ca se dau, ca mai apoi devine prea cald), apoi cele obligatorii despre plajele aglomerate si inevitabila mizerie estivala se pot numi stiri. Oare asta o fi Romania, asa, in general? Asta sa merite relatare si atentie? Din fericire, am posturi straine de stiri, pe Euronews apar mai des informatii credibile despre Romania decat pe posturile romanesti…“ (Dan R., 38 de ani, Ba­cau). Acestea sunt impresii culese printr-un mic sondaj de opinie cu intrebarea: „De ce privim ceea ce privim la televizor?“ Nu credem ca este numai impresia noastra ca nivelul media coboara, ca produsele de calitate supravietuiesc tot mai greu, ca oamenii au o fascinatie morbida pentru scandal.

Sigur, tabloidele nu apar doar aici, in Romania, ele traiesc si cresc scandalul peste tot. Dar de ce cad oamenii atat de usor prada acestor pulsiuni?

Cererea si oferta

„Deschid televizorul si nu am ce vedea pe nici unul dintre canalele roma­nesti de te­le­viziune. Stirile sunt pline de opinii si informatie aproape zero. Daca vreau sa iau cina in fata televizorului, ca orice burlac de treaba si trec, desigur, pe divertisment… e jale. Daca m-as lua dupa oferta televiziunilor, as spune ca suntem toti o natie cu populatie de autobaza, vulgari si lipsiti de bun-simt…“

Sau: „Oare de ce spatiul public, forumurile sunt toate invadate de injurii? Nu pot sa cred… de unde atata agresivitate si trivialitate? Doamne… am copii care se uita la televizor si sunt expusi acestor informatii, nu am cum sa ii protejez de asa ceva.“ Sunt doar cateva dintre cri­ticile aduse ofertei mediatice a Ro­maniei de azi. Dar de ce? De ce suntem ofertati cu informatii care mai cu­rand ne jignesc inteligenta decat ne… infor­meaza?

Desigur, analiza noas­tra e una cat se poate de generala, sunt si jurnalisti de televiziune si de presa scrisa care tin la calitatea muncii lor. Dar, in general, ratingul cel atat de vanat de catre televiziuni, aducator de publicitate si de bani, in ultima instanta, vine din „accesarea“ acestor programe, pe cat de dezamagitoare, pe atat de populare. Dar caror nevoi raspund ele? De ce atat de… multe? De ce avem impresia ca traim intr-o societate carnavalesca, unde preocuparea pentru problemele importante este umbrita de acest carnaval? Ce efecte are consumul de astfel de informatie?

Vintila Mihailescu, antro­polog si publicist la Dilema Veche analizeaza acest fenomen social: „Tabloidele constituie un format jurnalistic destul de precis, tabloidizarea este, in mare masura, un termen teh­nic. La noi, a ajuns sa fie mai mult o metafora incriminatoare, in care se reunesc (prea) multe, de la formatul jurnalistic propriu-zis, la violenta, superficialitate, senzational, imoralitate etc.“ Insa avem tot mai des senzatia ca traim intr-o tara de carnaval, neserioasa si zgomotoasa.

Pages: 1 2
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top