Despre femei si feminism, astazi
Care sunt aspectele mai subtile, de discriminare, cu care femeile se confrunta? De pilda, absenta creselor si gradinitelor cu program prelungit care sa le faciliteze, in acelasi timp, accesul la o cariera solicitanta, cantitatea mare de sarcini domestice, chiar si pentru cele cu cariere la varf. Mai ce?
O.B.: Aici as vrea sa fac o distinctie intre drepturi si accesul efectiv la aceste drepturi. Spuneam mai devreme ca feministele au cerut sa fie recunoscut dreptul femeilor de a munci in orice domeniu si de a avansa ierarhic;
pe de alta parte, in absenta unor politici de armonizare a vietii de familie cu cariera, rata de ocupare a femeilor pe piata muncii va fi mai mica, la fel va fi si nivelul de salarizare, apoi pensia femeilor.
Am mai auzit: despre ce discriminare vorbiti voi? Nimeni nu le interzice femeilor sa munceasca. Asa, dar cum ar fi daca ne-am uita la sistemul de crese si gradinite si la ce politici dezvolta statul roman aici, la modul in care este reglementat concediul de crestere si de ingrijire a copilului si la modelul cultural de ingrijire din tara noastra, la asumarea responsabilitatii parentale?
Ne punem oare intrebari legate de consecintele neasumarii muncilor domestice de catre barbati, problematizam in vreun fel faptul ca femeile se bucura de mai putin timp liber ca sa faca ce vor ele cu acest timp?
Stereotipurile de gen privind abilitatile de conducere ale femeilor si ale barbatilor actioneaza insidios. Vreau sa ma opresc asupra participarii si reprezentarii politice in Romania.
Dreptul de a vota si de a fi aleasa au fost obtinute inainte de instaurarea regimului comunist in Romania, dar in 2014 prezenta femeilor in Parlament, in Guvern, in administratia locala era foarte mica.
Intreb eu acum: cauzele sunt legate de „incompetenta crasa“ a femeilor, de lipsa lor de „merite“, deci de competenta barbatilor si de meritele lor (ponderea barbatilor este mult mai mare, nu-i asa?). Sau de altceva?
Iar acest altceva merge inspre: rolul partidelor politice in promovarea candidatelor/candidatilor, caracteristicile sistemului electoral, stereotipuri de gen, resurse financiare diferite ale femeilor in raport cu barbatii, numiri politice „dupa chipul si asemanarea mea“, reprezentarea femeilor in mass-media, socializarea politica diferita a femeilor si a barbatilor?
Literatura de specialitate le subliniaza pe cele mentionate de mine. Cat de mult sunt ele discutate si considerate o problema care transcende pseudomeritocratia din politica romaneasca?
Dar la nivel mondial? Ce ramane de cucerit?
O.B.: Depinde foarte mult de spatiul luat in discutie, fiindca situatia este diferita in Europa in comparatie cu state din Africa ori din Orientul Mijlociu, unde este nevoie de acces la drepturi de baza.
Ba chiar in Europa „cuceririle“ sunt diferite pentru anumite femei care sunt mult mai vulnerabile (femei din minoritati etnice, migrante, lucratoare sexuale, femei cu dizabilitati etc.)
Fiecare domeniu trebuie si poate fi gandit ca sa fie mai inclusive pentru femei: educatie, sanatate, piata muncii, economia, politica…
Ce ramane de cucerit pentru feministele din Europa, un continent unde se pare ca majoritatea revendicarilor a fost indeplinita cu asupra de masura?
O.B.: Nu este asa! E drept ca in Arabia Saudita femeilor le este interzis sa conduca automobilul, fiindu-le ingradita, asadar, libertatea de miscare. Pornind de la un astfel de exemplu, multi spun „faceti zgomot pentru nimic, uite cum
este acolo“.
Da, dar eu traiesc viata de aici si cand merg pe strada si ma pipaie un barbat, furia, spaima si umilinta pe care le simt nu sunt atenuate de faptul ca in alte zone as fi fost acuzata legal ca as fi provocat (aici, macar la nivel de discurs public, femeile sunt acuzate ca ii provoaca pe„saracii“ barbati sa le pipaie).
Vreau ca hartuirea stradala sa inceteze, pentru ca este dreptul meu sa merg linistita pe strada. Institutul European al Egalitatii de Gen (EIGE) a realizat in 2013 un Index European al Egalitatii de Gen care ofera niste indicii despre „asupra de masura“.
Ca observatie, Romania este pe ultimul loc, dupa ce au fost masurate domeniile: munca, venituri, educatie, puterea de decizie, sanatate, timpul dedicat activitatilor casnice/neplatite sau violenta (exercitata asupra femeilor).
Este doar impresia unora ca femeilor le este tare bine in sistemul legislativ cultural, economic si politic actual. Pentru multe femei, miza mare este parcurgerea drumului de la recunoasterea drepturilor catre accesul efectiv la acestea.
Un spatiu sensibil este politizarea adecvata a situarii femeilor in diversitatea lor, care se afla la intersectia unor sisteme diferite de subordonare si am mentionat anterior femeile cu dizabilitati, femeile rome etc.
Mi-ar placea ca intrebarea ta sa fie un fel de oglindire a vietii cotidiene, pentru ca eu abia astept ziua in care sa spun: „Hopa, ce frumos, am ramas‚ fara obiectul muncii!“, fiindca vad femei care nu mai sunt batute, care nu mai castiga cu un sfert mai putin decat barbatii, ca maternitatile sunt dezvoltate, ca au gradinite pentru copiii lor.
Nu ma pot abtine sa nu remarc faptul ca niciodata, dar niciodata, nu am fost intrebata daca nu cred ca revendicarile barbatilor de-a lungul istoriei au fost indeplinite cu asupra de masura …
Care sunt modelele feminine din istoria romaneasca ce ar putea fi considerate repere de emancipare?
O.B.: Imi place mult intrebarea si ma simt ca si cum as sta cu tine de vorba la o ceasca cu ceai. Am exemple frumoase de femei care sunt un astfel de reper, prin alegerile lor de viata, prin munca pe care au facut-o.
Ma intorc mereu la Sofia Nadejde, Calypso Botez, Ella Negruzzi, Sarmiza Bilcescu, Ana Aslan, Smaranda Braescu, Sofia Ionescu, Virginia Haret, ca sa mentionez cateva nume.
Sunt curioasa cati stiu ca Ella Negruzzi a fost prima femeie avocat din Romania, ca Sofia Ionescu este prima femeie neurochirurg din lume, ca Virgina Haret este prima femeie arhitect din lume…
O femeie din istoria traita acum, de la care am invatat foarte multe si care este un astfel de reper e Mihaela Miroiu si cred ca locul ei este aici, la aceasta intrebare a ta.
Mai am exemple, dar mi-ar placea ca cine citeste acest articol sa caute exemple de astfel de femei care au avut curajul sa iasa din tiparele rezervate lor si sa-si croiasca propriul drum si sa aduca schimbare.
