Despre relatia speciala pe care o avem cu hainele

Cate femei nu ai auzit ca nu au cu ce se imbraca, desi dulapul abia se mai inchidea? Toate acele haine care par vechi, urate, demodate sunt simpla cochetarie? Nu neaparat! Garderoba este, in cele mai multe dintre cazuri, cartea de vizita a femeii si feminitatii. Prima impresie conteaza, orice am spune, si fetele sunt invatate de mici ca felul cum arata si se imbraca este foarte important.

C., 35 de ani, are un corp frumos, este fermecatoare si mereu imbracata dupa ultimele tendite. Cu toate acestea, deseori, se plange ca „nu mai are cu ce sa imbrace“! Dulapul sau? Evident, ticsit cu haine si accesorii, mostenire a unei vechi tendinte de shopping compulsiv. „Este adevarat ca eram capabila sa imi dau, practic, tot salariul pe o rochie…“, spune ea cu o urma de placere si regret. Acum, cumparaturile delirante sunt de domeniul trecutului, insa angoasa persista.

Aceasta chestiune atinge toate varstele, toate clasele sociale, si face trimitere la aspecte fundamentale ale constructiei feminitatii, care se raporteaza la corp si la reprezentarea lui. Pana nu de mult, angoasa dulapului gol le viza exclusiv pe femei, pentru care asociatia seductie-frumusete se transmite din generatie in generatie, insa, avand in vedere preocuparea tot mai mare a barbatilor pentru aspectul lor fizic, situatia este pe cale sa se schimbe.

Tata, mama si eu

In terapie, numeroase femei isi evoca tatii si cat de importanta este imaginea pe care acestia le-o aratau. Tatal este sursa propriei lor capacitati de a se simti feminine si seducatoare, amabile, demne de a fi iubite. Aceasta privire masculina devine cu atat mai cruciala, cu cat intervine, ca separator, in diada mama-copil descrisa de Donald W. Winnicott.

O protectie contra atotputernicei imagini maternale, care confirma fetitei ca este un individ in adevaratul sens al cuvantului, diferita de mama ei. De altfel, in decursul perioadei oedipiene, fetita va exersa primele sale tentative de seductie asupra tatalui. In mod necesar respinse, aceste tentative de seductie o vor determina pe fetita ca, la maturitate, sa iubeasca un alt barbat.

Privirea mamei, la fel de importanta, se dovedeste foarte diferita. Caci, intre ea si fiica, exista un joc al oglinzilor. Micuta imprumuta exemplul mamei in ceea ce priveste elementele de feminitate (din care hainele fac parte integranta), iar mama, la randul ei, proiecteaza asupra copilului elementele care ii vor influenta devenirea ei ca femeie. Astfel, o fetita a carei mama este extrem de atenta cu infatisarea ei fizica, va avea tendinta, ca adult, sa acorde o atentie foarte mare garderobei. Asadar, angoasa dulapului este profund revelatoare din punct de vedere identitar.

De la ideal, la real

M., 33 de ani, si-a pierdut tatal cand avea patru ani: „Desi dulapul meu este plin cu haine, lipseste ceva. Familia mea mereu imi spune ca sunt frumoasa, dar parca nu este suficient“. In aceste cazuri dureroase, cu pierderea timpurie a celor dragi, lejeritatea hainelor, aspectul lor ludic si vesel dispare, si persoana este investita cu o misiune care o depaseste, aceea de a deveni depozitarul „fiintei“. Unele femei nu poarta haine, ci hainele le poarta pe ele. Promit o viziune ideala a sinelui, o reparare, dar si o masca, in sensul de a ascunde, de a travesti.

Or, hainele devin obiecte ale realitatii. Dintr-o data, viziunea realului paleste atunci cand statutul narcisist este insuficient pentru a sustine imaginea de sine. O problema la birou? Unele femei ii cauta rezolvarea in mall-uri, colindand magazinele, cumparandu-si a nu stiu cata geanta sau o haina a carei croiala le pune talia foarte bine in valoare. L., 35 de ani, constata amuzata: „Este un avantaj pe care il avem asupra barbatilor. Ei nu prea pot compensa ca noi, femeile…“. Vazandu-se mai atractive, aceste femei se vor placea mai mult, peticindu-si astfel respectul de sine putin sifonat.

Hainele dorintei

Intrucat hainele fac legatura cu lumea, momentele de schimbare fizica – adolescenta, maternitate, menopauza, boala – antreneaza o modificare a relatiei cu corpul, repercusiunile din dulap sunt evidente. Cu cat este mai puternic sentimentul de integritate, de existenta, cu atat va fi mai putin greu raportul cu hainele. Ceea ce nu impiedica aparitia momentelor delicate, de acomodare.

S., 55 de ani, cu sechele serioase, urmare a unui accident de schi, marturiseste: „Nu mai aveam chef sa port nimic, ca si cand tinutele mele ar fi fost marcate de accident. Insa atunci cand mi-am refacut garderoba, parca mi-as fi reluat intreaga viata“. Lui L., 34 de ani, nu i-a fost prea usor dupa nasterea fiicei: „Cand trebuia sa plec undeva, alegerea tinutei era un calvar. Ma indispuneam groaznic. Inclusiv dupa ce burta de gravida a disparut, tot nu incapeam in hainele pe care le aveam inainte de sarcina. Nu ma mai recunosteam si aveam crize dese si lungi de plans. Probabil plangeam dupa tanara fara griji care eram odata. Iar intrebarea daca sotul ma va dori in continuare, ma tortura“.

Iata unul dintre aspectele relatiei cu hainele: chestiunea dorintei celuilalt. Ma vei mai iubi chiar daca voi fi imbracata cu aceleasi haine? Prin proiectia fricilor noastre, paralizia vestimentara evoca si teama de uzura amoroasa. Hainele, aceasta „a doua piele“, ating corpul la fel de mult pe cat il acopera. Sunt o interfata intre interior si exterior, intre ceilalti si noi, intre celalalt si sine, care au sarcina de a crea sau resuscita dorinta.

Trei intrebari esentiale

Pana de inspiratie, criza de autodevalorizare in fata dulapului plin cu haine? Nu iti face griji, este suficient sa iti acorzi putin timp si sa raspunzi sincer la intrebarile de mai jos.

1. In ce haine te-ai simtit cel mai bine ultima oara?

Aminteste-ti croiala, culorile, materialul, ce stil erau hainele, precum si ce accesorii ai purtat atunci: bijuterii, pantofi, poseta. Apoi, incearca sa simti din nou tot acel cumul de senzatii pozitive.

Avantaj: sa constati ca ai hainele care trebuie pentru a te simti bine si a te inspira, in caz de blocaj vestimentar.

2. Ce haine purtai cand ai fost complimentata ultima oara?

Vizualizeaza-le cu atentie, apoi incearca sa incadrezi tinuta intr-un stil anume.

Avantaj: sa fii constienta de faptul ca ai un stil propriu si ca acesta place. Tine doar de tine sa il reproduci cu hainele pe care le ai deja in dulap.

3. Cum vrei sa arate ziua ta?

Identifica activitatea principala a zilei: persoanele cu care te vei intalni, ce trebuie neaparat sa faci, ce nu prea iti doresti sa faci ori locurile in care vrei sa ajungi sau nu.

Avantaj: asa vei limita sfera alegerilor. Aminteste-ti ca o stare de proasta dispozitie se asorteaza foarte bine cu haine simple si accesorii „fantezie“.