Din nou despre bunavointa

„Un moment de cumpana “
Ana Maria Adrian, Bucuresti

„Niciodata nu voi uita ziua in care tatal meu mi-a fost alaturi in momentele grele. Era iarna si, ca de obicei dupa o despartire sau o nota proasta, eu intram intr-o stare care chiar nu ma caracteriza. Simteam cum alunec din ce in ce mai mult intr-o groapa neagra si nu exista nimeni sa ma scoata din ea. Nici prietena cea mai buna nu ma ajuta cu nimic, din contra, ma ignora.

Nu am vrut sa povestesc parintilor ce mi se intampla si nici ceea ce simt. Bineinteles, ca orice adolescent preferam sa tin totul in mine. Tatal meu ma simtea, vedea ca sunt schimbata si, fara sa imi dau seama, am inceput sa ii spun tot ce aveam pe suflet. Imi era frica sa stau singura in camera, dormeam cu lumina aprinsa, nu mai aveam niciun interes fata de vechile obiceiuri si hobby-uri.

Aveam impresia ca totul este impotriva mea si ca nimic nu mai merge bine. Singurele lucruri care m-au ajutat au fost discutiile cu tatal meu. Ii spuneam ce simt, chiar daca in capul meu lucrurile erau amestecate. Totul decurgea ca o sedinta la psiholog, numai ca, in acest caz, psihologul nu avea facultatea de specialitate, ci doar multe carti citite.

In doua saptamani, starea aceea ingrozitoare a trecut si, pe langa tatal meu, ce m-a ajutat foarte mult au fost rugaciunile. Eu nefiind o persoana necredincioasa. Sunt ganduri, sentimente si emotii pe care, daca nu le manifestam si nu le impartasim, ele ne macina sufletul… pana nu mai ramane nimic din el.

Consider ca o vorba buna si o persoana alaturi de tine, pretutindeni valoreaza cat un organ donat. Ca si cum fara acel organ poti muri, daca nu il ai cat mai repede. Dar oare cum este sa traiesti o viata lunga si sa fii sanatos, dar sa nu ai pe cineva alaturi care sa te incurajeze si sa te sprijine?

Ieri, cand ieseam din scoala, am auzit niste fete cum se laudau ca sunt certate cu parintii lor. Este o greseala, pentru ca, indiferent cat te certi cu ei, tot ceea ce vor este binele tau. Au trecut multi ani ca sa imi dau seama de asta.“

„O notiune pretentioasa: bunavointa“
Irina Buda, Bucuresti

„A fi bun poate fi inteles ca o trasatura fundamental umana, morala si psihologica, o calitate pe care o avem in mai mica sau mai mare masura, la fel ca frumusetea sau inteligenta. Bunavointa este, insa, un comportament care nu reflecta neaparat natura noastra buna.

Ne putem arata binevoitori chiar si cand suntem mai putin altruisti din fire, sau cand cel fata de care ne manifestam astfel nu se numara printre preferatii nostri. Bunavointa este urmarea unei decizii de a oferi ceva atunci cand nu simtim din tot sufletul impulsul de a o face. Este un comportament relativ condescendent, neimpulsiv, calculat, asumat.

Cand ne dorim sa facem un bine simtim un disconfort daca acest lucru nu se intampla. Am putea dormi, in schimb, destul de linistiti, daca nu facem gestul de bunavointa pe care ni-l propunem. Nu simtim sa fim binevoitori in aceeasi masura in care simtim pornirea de a fi buni. Alegem insa acest lucru. Decidem sa oferim ceva fara a fi obligati prin norme publice sau printr-o constrangere afectiva personala.

Poate tocmai de aceea gestul de bunavointa pare a avea mai multa consistenta morala. Maria, 34 de ani, economista, isi aminteste oferta pe care a facut-o cu un an in urma unei cunostinte. «Nu era cea mai buna prietena si situatia ei nu era chiar disperata. Se certase cu sotul ei si avea nevoie sa stea ceva vreme departe de casa pentru a-si limpezi gandurile si a lua o decizie.

M-am hotarat sa o las sa stea doua saptamani in garsoniera mea, ce urma sa fie inchiriata. Nu mi-a platit nimic, doar s-a ocupat de cheltuieile de intretinere. Unii nu au inteles gestul meu: doar nu aveam nimic de castigat, nu imi era ruda si nici nu eram apropiate.

Nu am stiut sa explic exact de ce am fost de acord. Pur si simplu nu pierdeam nimic, s-a ivit ocazia sa ajut pe cineva. Eu nu am fost afectata nici in sens bun, nici in sens rau, insa pentru ea impactul pozitiv a fost imens. Mi-a fost foarte recunoscatoare pentru ca i-am intins o mana atunci cand avea mai mare nevoie.»“

Credit foto: Shutterstock