Acest Altcineva care traieste in noi
PRIETEN SAU DUSMAN?
Inconstientul nu ne vrea nici binele, nici raul. Avem cu totii un inconstient pentru ca eul nostru refuza sa lase sa patrunda in sfera constienta orice element susceptibil sa ne raneasca, sa ne provoace frica, sa ne confere o imagine prea proasta despre noi insine sau despre cei pe care ii iubim.
Sa ne imaginam ca o persoana periculoasa ar vrea sa intre peste noi in casa. Primul lucru pe care il facem este sa o lasam la usa – sa o refulam – si sa instalam zavoare pentru a fi siguri ca suntem bine protejati. In mod firesc, ea nu va fi de acord si va insista sa isi faca simtita prezenta.
Acelasi lucru se intampla si cu gandurile si dorintele refulate in inconstient. Ele nu sunt niciodata reduse la tacere, atat cat este suficient pentru a fi uitate.
Si profita de momentele de slaba vigilenta a constientei (o clipa de oboseala, un pui de somn) pentru a se exprima sub forma de vise, lapsusuri, lacune si apar atunci cand ne asteptam mai putin.
In loc sa trimitem un mesaj iubitului actual, il expediem fostului iubit pe care nu reusim sa ni-l stergem din memorie.
Pierdem adresa unui interviu de care depinde viitorul nostru financiar, dar care nu ne satisface latura creativa.
Acestea reprezinta atatea modele de chemare la ordine a adevaratelor noastre dorinte.
Senzatia ca inconstientul este un pericol, o amenintare, nu este altceva decat teama eului constient, care realizeaza ca nu poate controla totul.
INNASCUT SAU DOBANDIT?
In opinia psihanalistilor care si-au insusit ideile lui Freud, nu ne nastem dotati cu un inconstient.
Este adevarat ca, inca de foarte devreme, experientele agreabile sau dezagreabile lasa urme mnezice (de memorie) asupra creierului, insa inconstientul nu apare decat odata cu dobandirea limbajului.
Si primele dorinte refulate sunt legate de impulsurile incestuoase oedipiene, la care trebuie sa renuntam pentru a creste.
Este motivul pentru care unora le este dificil sa acceada la o viata amoroasa satisfacatoare: nu reusesc sa se detaseze de primele manifestari de iubire fata de mama si tata, crezand in continuare ca au trecut la alte etape de decenii intregi.
Tot din acest motiv ne alegem, in general si fara sa ne dam seama, parteneri care seamana cu parintii nostri.
Intrucat tot ceea ce este refulat in inconstient traieste vesnic, „ignora timpul si contradictia“, ne spune Freud.
Din contra, pentru Jung, discipol si mai tarziu adversar al lui Freud, inconstientul este prezent in noi inca de la nastere.
Si, pe langa inconstientul individual, mai exista si acela colectiv, care ne leaga de stramosii nostri si de eroii marilor mituri fondatoare ale civilizatiei.
Intr-o viziune jungiana, un mar dintr-un vis face trimitere la mitul paradisului terestru. Atunci cand visam la un avion care are probleme, ar trebui sa ne amintim de mitul lui Icar, eroul grec care a cazut pentru ca a vrut sa zboare mult prea aproape de soare si nu a ascultat de sfaturile avizate ale tatalui sau.
Este o maniera de a spune ca toate fiintele umane au aceleasi vise, aceleasi asteptari si aceleasi dificultati in a-si atinge scopurile.
UN DIALOG DE INDRAGOSTITI
Inconstienturile dialogheaza intre ele. Acest lucru este sigur. Pe canapea, intre pacient si terapeut. Dar nu numai acolo. Pentru Jung, „acestea sunt raporturi umane.
Nu poti avea o relatie cu o alta persoana fara a fi complet impregnat de aceasta“. In dragoste, fenomenul este mai valoros decat oriunde altundeva.
Decisiv este ecoul propriilor noastre simptome, al propriului nostru exil interior pe care il vom gasi in celalalt.
Un „je-ne-sais-quois“ care rezoneaza cu inconstientul nostru.
UN ALT IMAGINAR
Imaginarul este calea regala catre inconstient. Intr-o viziune psihanalitica, imaginarul nu este nici iluzoriu, nici mincinos, acest cuvant desemnand tot ceea ce se manifesta prin imagini: visele din timpul noptii, reveriile din timpul zilei, fantasmele si miturile.
Elementele colective de care, in opinia lui Jung, au nevoie sufletele noastre pentru a se hrani spiritual. Si sa nu uitam ca, pentru psihologi, fictiunea are si ea o valoare de adevar.
Micile intamplari pe care ni le povestim, gandurile aiurea care ne insotesc pe tot parcursul zilei, scenariile pe care le inchipuim vehiculeaza dorintele noastre inconstiente si acele parti disparute ale personalitatii noastre.
Chiar daca ni se par absurde, au utilitatea de a ne repune in contact cu copilul din noi. Imaginea este o forta care actioneaza si este legitim sa o facem sa actioneze.
Tehnici precum hipnoza, reveria, vizualizarea sau testele proiective se sprijina pe insasi puterea lor creatoare.
