Acest Altcineva care traieste in noi
REFUGIUL NEINCREDERII NOASTRE
„Eu nu cred in existenta inconstientului“, afirma filozoful Robert Misrahi. „Suntem mereu constienti, prezenti la tot ceea ce ni se intampla. Inconstientul nu este decat numele pe care il dam partilor ascunse din noi, pasivitatilor si ignorantelor noastre.“
Pentru numerosi ganditori, in special pentru Jean-Paul Sartre, ideea unui inconstient nu este decat un pretext pentru a demisiona din functia de fiinta umana responsabila.
Este refugiul neincrederii si al lasitatii: „Nu stiam ce fac, parca nu eram eu, ci inconstientul meu“.
In realitate, Freud ne invita sa vedem inconstientul intr-un mod cat mai constient posibil.
Pentru mostenitorul sau, Jacques Lacan, fiecare este responsabil de inconstientul propriu.
Raspundem de el, ceea ce inseamna ca trebuie sa ne cunoastem si sa ne infruntam gandurile si fantasmele cele mai tainice, chiar daca ne costa foarte mult din punct de vedere moral. Iata, de fapt, obiectivul curei analitice.
EXISTA SI UN INCONSTIENT AL CORPULUI?
Cercetarile actuale arata ca inconstientul nu este doar „in cap“, ci este o intreaga organizare psihocorporala.
De la sfarsitul anilor 1980, neurobiologii se axeaza pe existenta unui al doilea tip de inconstient, „cognitiv“.
Dupa cum il descrie Boris Cyrulnik, este vorba despre o memorie pur corporala, fara amintiri, fara dorinte secrete sau ganduri rusionase.
Gratie lui, noi putem indeplini toate acele mici gesturi cotidiene: spalatul pe dinti, inchiderea usii cand plecam de acasa, prinderea metroului, intoarcerea acasa, formarea codului de la interfon fara a ne aminti macar cifrele.
Totul este automat, fara a reflecta prea mult la vreun aspect. Acest inconstient „corporal“ explica de asemenea de ce, fara sa vrea, copiii maltratati devin, la randul lor, adulti care maltrateaza. Practic, ei au integrat in corpul lor gesturile violentei.
In aceeasi masura, inconstientul „corporal“ poate fi responsabil pentru afirmatii false. O femeie poate, de exemplu, sa depuna o plangere de viol „astazi“ si sa experimenteze propriu-zis starile aferente acestuia numai pentru ca a fost, intr-adevar, victima unui viol, insa in „trecut“.
Este suficient ca inconstientul sau cognitiv, pastrand urmele dramei, sa se activeze chiar si numai la surasul unui barbat ce ii aminteste de agresorul sau. Astfel, drama este retraita ca si cand s-ar petrece in prezent.
Daca vrem intr-adevar sa ne intelegem emotiile, adevaratele noastre dorinte, sa iesim din spirala infernala a esecului si sa ne destindem, este imperativ necesar sa ne ascultam inconstientul.
EXISTA O ZONA IN CREIER PENTRU INCONSTIENT?
„Progresele neurostiintelor, ale stiintelor creierului, confirma intuitiile lui Freud despre realitatea inconstientului“, ne asigura Boris Cyrulnik. „Iar teoriile analitice permit neurobiologilor sa isi insuseasca mai bine lucrurile pe care le observa.“
Departe de a-l „ingropa“ pe Freud, numerosi neurobiologi sau neurologi ii verifica ipotezele de mai multe decenii.
Se pare ca nu exista un sediu central propriu-zis al inconstientului. Insa trei zone cerebrale sunt implicate in procesele inconstiente: structurile limbice (regatul emotiilor si al sensibilitatii afective), zonele asociative ale cortexului, unde se creeaza legaturile intre idei, cuvinte si lucruri, si zonele senzoriale.
Dezvoltarea neuropsihologiei ne permite in acelasi timp sa intelegem mai bine de ce conflictele psihice se traduc atat de frecvent prin boli psihosomatice sau dureri fizice.
De fapt, creierul trateaza cuvintele exact ca pe senzatii psihice. O insulta este resimtita la fel ca o palma.
Analogia explica de ce, dupa un soc, in loc sa fim nefericiti, inspaimantati, putem sa ne simtim linistiti, desi suferim de dureri de spate, migrene sau dureri abdominale.
Editare de Andreea Radulescu
