Sa evitam legaturile primejdioase

Ca si iubirea, prietenia poate fi pasionala, sursa de tulburare si de elanuri distructive. Si este logic. „Prietenia inseamna dragoste fara sex“, spune psihanalistul Bernard Torgemen.

In cadrul ei, se joaca – adesea violent, inconstient sau violent – primele dorinte, primele legaturi de familie. Veniti din parinti care nu ne-au iubit destul, vom avea tendinta de a ne lipi de persoane care sa ne maltrateze la fel.

CAND DEPENDENTA NE FACE SA NE PIERDEM RATIUNEA

Povestea Claudiei ilustreaza perfect mecanismul. „Natalia era prietena mea cea mai buna, asta, timp de 20 de ani. Aveam 18 ani amandoua atunci cand ne-am vazut prima data. O admiram, era frumoasa, foarte inteligenta, se misca usor peste tot, era curtata de barbati de vis. Si se juca cu mine precum cu papusa ei.

Uneori era brutala si violenta. «Nimeni nu te va iubi pe tine», mi-a spus odata, intr-o seara de Craciun. Cu ea am trait momentele cele mai ametitoare ale vietii mele. Pentru ea am transgresat valorile morale cele mai adanci ale mele. Am trisat de multe ori pentru ea, chiar si legal.

Intr-o zi, era foarte deprimata si mi-a cerut sa o ajut sa moara. Si am acceptat. Din fericire, s-a razgandit, dar eu eram complet prinsa in logica ei, pana la a ma indoi de certitudinile care ghideaza existenta mea. Prin definitie, ea avea dreptate.“

De ce sa intri intr-o relatie atat de nebuna? Claudia a elucidat aceasta enigma in cabinet: cum trecutul ei de copil neiubit, era aproape conditionata pentru acest tip de experienta. Mai ales ca, altfel decat proprii parinti, Natalia o aprecia foarte mult. Pentru aceste momente pretioase, ea era gata sa se lase calcata in picioare.

Nici macar pentru cruzimea ei nu a lasat-o balta Claudia pe amica ei, ci pentru ca aceasta din urma i-a ascuns, pana in luna a saptea, ca era insarcinata. In prietenie, disimularea este o tradare!

PRIETENI CARE NU TI-AR SALVA VIATA

Mai rea decat betia depersonalizanta a prieteniei pasionale nu poate fi decat intalnirea cu un pervers narcisic. Acest tip de personalitate patologica reprezinta un pericol public pentru stima de sine.

Cel care cade sub lovitura sa se simte tot mai rau in fiecare zi. E. poate vorbi despre asta mult si bine. La varsta de 24 de ani, a dat peste Nic, un tanar filozof talentat.

„Cunostea atatia oameni interesanti si mi-a oferit ocazia de a explora acest univers pe care nu l-as fi cunoscut fara el. Dar uite ca era capabil in decursul unei conversatii sa ma laude, apoi sa ma dea de pamant.

Intr-o zi, m-a invitat la o petrecere la tara si in ultimul moment mi-a spus ca mai bine nu vin, pentru ca, oricum, ma voi plictisi si voi plictisi pe toata lumea. Ma simteam ca un idiot si ii dadeam dreptate…“

Seducatori, manipulatori, perversii narcisici alterneaza proclamarea prieteniei vesnice cu comportamente sadice. Un dus scotian care fascineaza si le agata pe victimele potentiale („Nu se poate, visez, nu poate sa fie atat de sadic“). Prada ar fugi imediat daca ar avea ceva respect de sine.

Dar, in general, ea se indoieste de sine si nu anticipeaza loviturile. Ea isi spune adesea: „Cand ma va cunoaste mai bine, ma va aprecia“. Pradatorul, in spatele aerelor sale crude, este foarte fragil. Instrumentalizarea si devalorizarea cuiva ii dau siguranta.

Cu ajutorul unei terapii, E. a invatat de ce se lasa prins in capcana. Tatal sau spunea ca umorul inseamna sa razi de tine. Principiu in numele caruia isi ridiculiza mereu fiul care, naiv fiind, nu raspundea, crezand ca in felul acesta isi dovedeste simtul umorului. O schema comportamentala pe care o reprodusese cu amicul Nic.

VICTIME ALE PROVOCARII

Si mai nociva e nevroza romantica sau maladia de idealizare. Persoana care sufera de asa ceva este victima a propriei persoane, in primul rand, care isi transforma prietenii in ticalosi. Adesea isi fixeaza afectiunea asupra unui idol, pe care il acopera de daruri.

Foarte rapid, acesta din urma se sufoca si, ca reactie, va dovedi ca nu e la inaltime. De exemplu, prin umilirea victimei noastre sau… luandu-i partenerul. „In spatele acestei nevroze se disimuleaza durerea celor dezamagiti de inconstanta parintilor lor“, spune Bernard Torgemen. „Ei cauta mereu figuri parentale, pe care sa le idealizeze si sa le iubeasca.“

Aproape de aceasta patologie este nevroza de destin, care ii transforma pe cei atinsi de ea in eterne victime ale sortii. Este o tragedie: toate relatiile lor amicale ii tradeaza sau mor. Insa ei nu fac nimic sa combata nevroza lor proprie.

Inconstientul lor este al saselea simt care ii duce la persoana potrivita… si sadica. Dupa Freud, aceasta nevroza vine din culpabilitatea complexului Oedip. Persoana se jeneaza de fantasmele sale incestuoase infantile. Pentru a se pedepsi, ea repeta iar si iar scenarii dezastruoase.

IESIREA DIN CERCUL PRIETENIILOR VICIOASE

Cum sa ii evitam pe cei care au nevoie sa ne fie rau pentru ca lor sa le fie bine? Cum sa iesim din cercul toxic al relatiilor periculoase? Cata vreme nu am reperat cauzele scenariilor noastre de viata patologica, repetam aceleasi greseli. Si nici nu avem putere de alegere.

Pentru a sparge spirala durerii, trebuie sa punem degetul pe fragilitatile noastre. Nu exista schimbare fara constiinta de sine… Ceea ce ramane necunoscut in psihicul nostru, se va intoarce mereu si ne va expune tulburarilor noastre si vechilor fantome.