Gaseste-ti calea

Vorbiti despre o anumita realizare de sine. Nu exista pericolul de a cadea in perfectionism?

M.L.: Desigur, dar cred ca se poate evita, nu trebuie decat sa concepem realizarea de sine ca pe o recolta nu doar in campul exceptionalului, ci si al actiunii cotidiene. Trebuie sa ne impacam aspiratiile cu realitatea.

Care sunt celelalte pericole?

M.L.: Hiperactivitatea. Unii concep realizarea de sine ca pe o frenezie activa.

Dar viata este miscarea mai mult sau mai putin echilibrata dintre activitate si relaxare.

Exista riscul de a ne izola, considerandu-ne singurii autori ai vietii proprii.

Goethe vorbea despre „egoismul superior“. Nietzsche spunea ca totul se face in singuratate si pe seama altora.

Dar nu, noi facem lucrurile gratie prieteniei, relatiilor de la locul de munca, sustinerii familiale etc.

Suntem egali in fata dorintei de realizare personala?

M.L.: Abraham Maslow spunea ca exista o dorinta de actualizare de sine inscrisa in fiecare dintre noi.

Din punct de vedere filozofic, suntem fiinte ale dorintei, ale proiectului.

Fiinta umana nu se multumeste cu ceea ce este, ci este mereu in neliniste, are un sentiment de lipsa care o impinge catre altceva.

„Omul este ceea ce nu este si nu este ceea ce este“, scria Sartre. Acesta este resortul realizarii personale. Sa te percepi mereu in „a trebui sa devii“.

Asadar, la baza este mereu un sentiment de insatisfactie.

M.L.: Da, cred ca da. Si acest sentiment ne poate face sa basculam fie in depresie, fie in asumarea fiecarui strop de energie spre a merge mai departe.

Dar nu toti au posibilitatea de a se intreba ce vor cu adevarat sa faca in viata…

M.L.: Nu accept ideea ca realizarea de sine este privilegiul unor happy few, al unor privilegiati, pentru ca ea se poate face in toate domeniile, nu doar in al celor celebri si mediatizati.

Dar o perioada de criza, ca cea pe care o traversam, nu pune sub semnul intrebarii dorinta individuala de a ne implini?

M.L.: Starea societatii are o influenta asupra dorintei noastre de a actiona.

Cu toate acestea, in orice epoca, implinirea de sine inseamna sa faci o medie intre principiul realitatii, constient de situatia in care esti, si principiul dorintei.

Adica ceea ce vrem cu adevarat sa facem din viata noastra.

Criza economica si pesimismul ambiant sunt reale obstacole, pe langa cele din interiorul nostru, cum ar fi greutatea trecutului, a copilariei, a educatiei, a psihogenealogiei…

Orice proiect al implinirii de sine trebuie sa tina cont de toate acestea.

Mai mult: veti constata ca nu in perioadele cele mai faste si mai calme suntem mai activi – dimpotriva, atunci avem tendinta de a ne lasa prada valului.

Sa transformi piedicile in „carburant“, sa optezi pentru un spirit voluntarist si nu victimizant, iata demersul propice realizarii de sine.

„Tot ce e bun se afla in lupta“, scria Nietszche.