Treci la actiune

„Acul timpului este, poate, impulsul care ne impinge la actiune in ciuda fricilor noastre“, afirma psihanalistul Jaques Ar¨nes.

„Daca am fi nemuritori, am amana la nesfarsit momentul actiunii.“

Dar nevoia prezenta de a trece la actiune si de a inceta sa mergi alaturi de viata proprie nu este suficienta.

„Anumiti indivizi sunt inhibati de multa vreme si nu stiu cum sa apuce“, afirma psihiatrul Fr¨deric Fanget.

Asta inseamna ca este nevoie sa invete, prin intermediul unui travaliu personal, sa deblocheze frana de mana a gandurilor negative („Sunt prea prost“) si sa exploreze fricile care ne mentin in pasivitate („Ce se va intampla daca plec de la job-ul acesta care nu imi place?“).

Perfectionistii, care nu isi acorda niciun drept la eroare, trebuie sa realizeze ca rigiditatea lor mentala inhibitoare ascunde un sentiment de inferioritate.

Trebuie, de asemenea, sa punem sub semnul intrebarii toate modelele de realizare de sine instituite de societate (sa fii musai in cuplu, sa fondezi o familie, sa detii o pozitie profesionala valorizanta, etc.), care ne incita sa uitam de propriile noastre idealuri.

IA-TI VIATA IN MAINI

Cum sa iesi din cercul vicios al inhibitiei si inactiunii si sa intri in cel virtuos, al actiunii si reusitei? Avansand progresiv.

„Decid sa fac ceva usor si care imi place, cred ca voi putea sa reusesc, incerc, reusesc, ma simt eficient. Apoi am chef sa merg mai departe“.

Este mereu posibil sa reinnodam legatura cu firul dorintei si sa fim artizanii propriei vieti.

Si daca pentru unii psihoterapia este ceva obligatoriu, altii sunt eliberati de o anumita intalnire: un cuvant, un declic salvator. Sau de cineva apropiat care crede in ei.

Pentru a actiona, avem nevoie de visuri. „Sa te intreci pe tine insuti inseamna sa privesti catre viitor“, afirma psihoterapeutul Alain Delourme.

Gratie proiectelor pe care le facem, nu vom repeta trecutul si nici nu vom urma, mecanic, prezentul.

Avem, de asemenea, nevoie sa ne simtim responsabili din plin de vietile noastre.

Fritz Perls (1893-1970), psihiatru si psihanalist german, inventator al Gestalt terapiei, ii invita pe pacientii sai sa se antreneze: „Sunt constient ca imi misc piciorul si sunt pe deplin responsabil de asta“, „Nu stiu ce raspuns sa dau si imi asum si aceasta responsabilitate“.

Progresiv, aceste exercitii vin sa puna capat tendintei umane de a considera ca altii sunt de vina sau responsabili de ceea ce ni se intampla.

Analiza lui Michel Lacroix

In Antichitate sau in Evul Mediu, implinirea personala era mai degraba prin pasivitate decat prin actiune. Era eliberat cel care putea sa se desprinda de concret si de nevoile materiale.

Lucrurile s-au schimbat prin secolul XIX. Din acel moment, actiunea este valorizata, ca o conditie sine qua non a realizarii de sine.

A te realiza inseamna sa tinzi catre perfectiunea sinelui, ceea ce implica automat si trecerea la actiune.

«Omul este suma actelor sale», scria Malraux. Acestea fiind spuse, atentie la hiperactivitate! Provocarea este sa echilibrezi momentele de actiune cu cele de relaxare.“

Editare de: Raluca Stan