4 exercitii pentru a lua lucrurile mai usor

“Mi s-a intamplat de curand ceva important. In ultima vreme, am in cap ceva care imi anuleaza orice urma de obiectivitate. Este vorba despre plecarea fiului meu la studii in strainatate.

Anxietate, tristete, accese de angoasa sunt numai cateva dintre emotiile care ma invadeaza. Sigur ca vreau sa mearga mai departe si sa se implineasca. Prima provocare pentru mine ar fi sa potolesc aceasta furtuna emotionala!“

METODA VITTOZ

Golirea eului

„Metoda Vittoz pune accent pe justa receptivitate si pe primirea senzatiilor“, spune Martine Mingant, psihoterapeuta. „Exercitiul propune oprirea gandurilor – deci, si a angoasei. Aceasta pauza impusa creierului ne permite sa redevenim noi insine.“

In practica, e nevoie de o pietricica si de putina singuratate. De calm. Pietricica poate fi pusa pe birou, in fata noastra.

Prima faza: in picioare, cu bratele de-a lungul corpului, respira pe nas, relaxeaza gatul si umerii, fa cateva exercitii de gimnastica faciala, pentru relaxarea musculaturii. Gandindu-te la ceea ce te framanta, faci bilantul la trei niveluri: corporal (te vei simti mai destins), mental (nu mai ai idei parazite) si emotional (anxietatea poate sa subziste la acest nivel).

Faza a doua: iei in mana pietricica si te concentrezi pe culoare a acesteia, pe forma ei, pe greutate, pe culoare, pe temperatura… O poti rula intre degete, pipaie-i suprafata, vezi cat este de neteda… Dupa cateva minute, iti vei da seama ca, la nivel emotional, anxietatea a devenit mai difuza. Acest excercitiu poate fi facut de mai multe ori pe zi, in diverse contexte. Scopul acestuia este „intrarea in senzatie“, alungarea gandurilor intruzive, prin concentrarea pe prezentul senzatiilor.

PSIHOLOGIA TRANSPERSONALA

Revenirea la realitate

„Psihologia transpersonala ia in calcul dimensiunea spirituala a individului“, spune Bernadette Blin, psihoterapeuta.

„In interiorul nostru, eul si sinele se lupta pentru suprematie. Eul este ideea pe care o avem despre noi insine, eul profund care exista dincolo de fricile noastre. Exercitiul pe care il propune psihologia transpersonala se numeste «mandala fiintei» si ne ajuta sa ne regasim esenta intima.

Se decupeaza cinci bucati de hartie, pe care se scriu cu litere mari cinci cuvinte: «Azi», «Viitor», «Trecut», «Celalalt», «Eu». Se asaza pe sol, in patrat. La nord va fi viitorul. La sud, trecutul. La vest, eul. La est va veni celalalt. In centru va fi «Azi».“

Se formuleaza dorinta cu voce tare. Sa luam situatia propusa de cititoare si sa o ascultam pe ea. Aflata sub ghidarea psihologului Bernadette Blin, ea face urmatoarea experienta: „Trebuie sa-mi imaginez plecarea fiului meu. Apoi trebuie sa vad realitatea prezenta: cand ma gandesc la acel moment, simt ca mi se duce pamantul de sub picioare. Apoi, mi se cere sa povestesc intamplari care subintind aceasta realitate: «Fiul meu este prea tanar pentru a pleca de acasa. Apoi imi va lipsi enorm…». Ma plasez in centrul mandalei si respir profund, cu ochii inchisi. Apoi ma pot deplasa catre est, catre «celalalt» (fiul) si imi pot exprima convingerile cu voce tare: «E prea tanar sa plece, imi va lipsi!». Cum ma simt? Cu adevarat aspirata catre sol. Voi ramane in aceasta senzatie dezagreabila pentru a simti din plin negativitatea situatiei.“

Vine apoi intrebarea psihologului: «E 100% adevarata aceasta emotie?». Raspund: «Da si nu…». «Atunci nu e adevarat daca nu e 100%.» Imi dau seama pentru prima data ca ceea ce credeam ca e adevarat, ar putea sa nu fie decat o senzatie, o convingere personala. Intoarcere in centrul mandalei: accept sa lase controlul, iar psihologul ma intreaba cum ma simt fara el. Am senzatia de lejeritate. Raman in aceasta senzatie agreabila, apoi privesc problema mea in lumina acestei noi emotii. Curios, nu raman decat fapte brute – va pleca la studii –, care nu sunt insotite de valuri de tristete sau de anxietate. In ciuda a tot si a toate, un gand imi trece prin cap: nu va dura. Rezistentele mele sunt tot acolo“.