Cai de linistire

Ma simt prost in propria piele…“, „Ma cert mereu cu partenerul meu“… „Nu mai suport serviciul acesta…“, «Nu stiu ce sa ma fac cu seful meu, parca nu pot comunica cu el deloc…»“. Oricare ar fi simptomele pentru care oamenii vin la terapie si orice terapie aleg, ei isi doresc un singur lucru:
putina liniste. Definitiva? Totala?

Cererea este, de fapt, mai subtila: nimeni nu vrea o stare de tensiune „zero“ si prin alternarea episoadelor de calm cu cele tumultuoase inainteaza existenta noastra. Rolul unei terapii nu este sa stinga in noi fortele opuse.

O terapie propune mai degraba identificarea acestora, recunoasterea lor inainte de a invata sa traim cu ele altfel. Nu cred ca exista cineva care sa isi doreasca o apatie totala (a-patheia, in greaca veche inseamna „lipsa pasiunilor“). Ne dorim sa simtim emotii, dar nu emotii destabilizante. Ne dorim un echilibru dinamic, ne dorim sa putem avansa prin energia emotiilor, dar si sa cunoastem serenitatea si libertatea.

Atat yoga, cat si terapia nu au fost vazute cu ochi buni multa vreme in Romania. Din fericire timpul a trecut, oamenii au devenit mai flexibili, deschisi la nou. Si cel mai important: informati!

Pe langa asta, grija pentru propria persoana, dorinta de evolutie si dezvoltare personala nu mai este doar un trend al strainatatii.

Meditatia, concentrarea, intoarcerea catre sine, dialogul interior, descoperirea problemelor si cautarea de solutii sunt premise pentru o viata mult mai echilibrata. Iata trei cai pentru a ajunge la atingerea emotiilor dorite.

DESPRE SPIRITUALITATE CU…

Ovidiu Jumanca, psiholog si instructor de yoga la SacroGym, detaliaza cum o alta cale in regasirea echilibrului este spiritualitatea, mai putin tehnica, dar la fel de eficienta.

Yoga si spiritualitatea crestina iti spun:„Opreste-te o clipa!?“ Ce inseamna asta?

Ovidiu Jumanca:

Inseamna sa te opresti chiar in acest moment si sa te intrebi: ce fac acum? Ce fac acum in particular, cat de treaz si de prezent sunt, de ce valori curent sunt purtat fara sa-mi dau seama? Ce fac in genere cu viata mea, incotro ma indrept?

Aceasta oprire din curgerea mea oarba prin lume rupe pentru o clipa starea de somnambulism si fuga in care m-am obisnuit sa traiesc. Creeaza o prima bresa in autoamagire, o fulguranta privire, dincolo de iluzie, prin fereastra realului.

Ca sa dau o parabola, traiesc oarecum starea de puritate existentiala a copilului din povestea Hainele cele noi ale imparatului, impreuna cu strigatul sau neretinut in fata fastuoaselor sclipiri a valurilor ce camufleaza nimicul si inselatoarele remedii: „Imparatul e in fundul gol!“. Tradus in termenii tendintei civilizatiei actuale: „ Ceea ce vreti sa-mi «vindeti» voi este o mare pacaleala! Stop!“.

Poate fi usor socant cand realizezi ca, la un anumit nivel al existentei, ai fost si tu un personaj din… the Matrix! Desigur ca nu te regaseai pe tine si adevarata liniste si impacare, fiindca nu cautai unde trebuie.

Acest exercitiu al opririi pentru o clipa este reluat tot mai des si in circumstante diferite pentru a destrama din ce in ce mai mult visul inconstient si plasa de iluzii in care suntem captivi.

In yoga, seria acestor opriri urmeaza a fi realizata in chip constient si pe mai multe niveluri: mai intai, in stilul de viata si prin disciplinarile (yama si niyama) si atitudinile morale autoimpuse; acestea elibereaza schemele defectuoase, incurcaturile inutile si adictiile nocive si reinstaleaza un ritm firesc, natural, care ne face sa ne simtim mai bine, mai in largul nostru.

Spre exemplu, ahimsa (nonviolenta). Care se traduce prin „a nu manifesta violenta fizica, verbala, mental – emotionala fata de sine, fata de celalalt, fata de mediu“. Acest principiu, ce se cere implinit nu la modul pasiv, ci cat se poate de activ si creativ, impreuna cu virtutea smereniei, ne asaza intru destindere si calm existential.

La nivel fizic, prin accentul pus pe asane, posturi corporale statice prin care ne revitalizam si tonifiem, relaxari profunde, tehnici de respiratie, toate reorientand si aducand tot mai mult acasa, in propriul trup – considerat ca templu, ca sediu sacru al vietii si sufletului.

In plan psihomental, prin exercitii de concentrare si meditatii care iti dezvolta „constiinta martor“, ce te ajuta sa nu te mai identifici si sa te lasi purtat intr-o masura diminuata de fluxul mental si continua maree a starilor emotionale.

Treptat, apare si se largeste un spatiu vast al linistii in chiar centrul fiintei tale, in care si din care privesti la tumultul vietii, in care, pana mai ieri, erai aruncat. De altfel, yoga se defineste in mod clasic drept : „suprimarea agitatiei, vartejurilor mentale“ (Patanjali, Yoga Sutra).

Te-ai oprit pentru o clipa, dupa care, cand reiei dansul vietii, il reiei constient, cu bucurie, nu mai traiesti ca si cum propria viata si tot ce ti se intampla, ti se impune cumva implacabil, din exterior, ori chiar te striveste – stresul se transforma in proprie alegere si libertate.

Practica corecta a exercitiilor yoga reda curgerea normala a fluxului vital in noi, naturaletea si voiosia, prin inlaturarea blocajelor si a tiparelor informationale si comportamentale eronate.

Perseverand, ajungi sa simti la un moment dat acea liniste adanca si pace oceanica, existenta mereu in noi sub zbuciumul valurilor de la tiul si tacerea in care toate se manifesta si se intampla.