Sa ne maturizam cu seninatate
Acelasi ochi public critic este, totodata, cel care aduce elogii imaginii „fara varsta“, intr-un efort disperat si bine pus la punct procesul firesc al imbatranirii este trecut sub tacere. In locul lui raman fete luminoase si imobile, trupuri sculpturale si atitudini artificial de optimiste, care ne ajuta sa aratam mai ceva ca la 20 de ani. Este binecunoscut deja faptul ca mass-media si lumea filmului sunt, ambele, motoare de promovare masiva a acestor retete de succes antimaturizare.
Nu-i nimic rau in a depune efort pentru a te mentine „in forma“, insa aceasta presiune a tineretii creeaza, adesea o problema de acomodare cu ideea trecerii anilor. Nu ne mai simtim bine la varsta pe care o avem. Stim ca putem arata mai supli si mai frumosi, insa, de multe ori, efortul pe care il presupune acest lucru nu concorda cu responsabilitatile si ritmul nostru cotidian.
Maria, 48 de ani, profesoara, vorbeste despre standardele neiertatoare ale tineretii vesnice: „Cred ca, pentru omul obisnuit, tot chinul pe care il presupune mentinerea in forma se intoarce impotriva lui. Da, este adevarat ca poti arata splendid dupa 50 de ani, dar cine isi permite acest lux? Cei mai multi dintre noi nu au nici timpul, nici banii pentru a invinge semnele varstei. Atunci, prin contrast, ne simtim mai prost in pielea noastra. Imaginea Madonnei nu ma inspira, mai degraba ma inhiba“.
Intre ignorarea de tip „glamour“ si descurajare, imbatranirea pare sa nu aduca nimic bun. Este adevarat ca degradarea fizica inerenta nu are nimic pozitiv, insa trecerea timpului, maturizarea, inteleptirea, da.
Irina are 42 de ani si o cariera bogata in managementul cultural. Ea are, totodata, si multe povesti de viata desprinse, parca, dintr-un roman. „Nu as spune niciodata ca imi vreau cei 20 de ani inapoi. Am invatat prea multe, am trecut prin prea multe ca sa pot afirma acest lucru. Am avut cateva povesti de dragoste frumoase, fiecare cu savoarea ei. Am ales in multe randuri sa o iau pe cai diferite in cariera si in viata personala. Am cunoscut o multime de oameni deosebiti si am calatorit prin locuri exotice. Aceste lucruri necesita un timp al lor. La 20 de ani nu vei avea decat potential. Depinde ce vei face cu ele. Stiu ca, pentru a trai cat mai multe experiente frumoase, trebuie sa las ca viata sa isi urmeze cursul firesc. E o conditie fundamentala. Nu vad acest lucru ca pe un proces de imbatranire, de pierdere. Voi incerca sa evoluez si sa invat si de acum inainte. Voi fi deschisa pentru experientele bune care vor aparea in calea mea si voi incerca sa le aduc catre mine.“
Psihanalistul Andrei Constantinescu explica felul in care adultii traverseaza criza inaintarii in varsta in mijlocul celor dragi: „Ansamblul vietii reprezinta un proces alcatuit dintr-o serie de stadii, caracterizate printr-un scop psihic definit si fiind tradus printr-o criza particulara. Adolescenta, sarcina, maternitatea si procesele de parentalizare, perioada climacterica sunt principalele momente de criza care marcheaza viata individului, fiind totodata momente foarte fertile din punctul de vedere al dezvoltarii psihice. Criza varstei mijlocii sau criza maturitatii survine, in general, similar crizei adolescentei, generand reamenajari afective profunde pentru intreaga familie. Criza varstei mijlocii se caracterizeaza mai ales printr-o brusca percepere a efemeritatii timpului si o reevaluare a scopurilor individului, acestea traducand de fapt idealul eului sau.
Viata se reorganizeaza mai mult in functie de timpul ramas, decat in functie de cel care a trecut. Trairile subiacente legate de trecerea timpului pot fi dureroase – cu atat mai mult cu cat, in contrapondere, pentru adolescent, timpul pare sa fie sinonim cu eternitatea. Imaginati-va doar o secventa, pe cat de paradoxala, pe atat de comuna: adolescentii dorm din ce in ce mai mult, iar parintii din ce in ce mai putin, iritati sau intrigati de alterarea ritmului circadian al copiilor lor care stau treji noaptea si dorm mult ziua sau umbla nauci, ca niste zombies.
Pe langa angoasa timpului care se scurge implacabil, temerile legate de scaderea sexualitatii si interesul mai mic trezit de catre partenerul de viata, care imbatraneste, de asemenea, precum si confruntarile cu sexualitatea uneori foarte zgomotoasa a adolescentului pot genera conduite deviante. Sunt binecunoscute conduitele sexuale tumultuoase si cautarea aventurilor la unii barbati de varsta medie. La femei se adauga problematica intrarii in menopauza.
O alta problema este legata de o miscare depresiva cauzata de pierderile reale sau fantasmatice pe care adultii le sufera in aceasta perioada a vietii. Pe langa travaliul psihic impus de confruntarea cu pierderea statutului de figura idealizata pentru propriii copii, adultii trebuie sa indeplineasca un travaliu de doliu suplimentar, constransi fiind sa renunte la idealurile pe care le-au proiectat asupra fiilor sau fiicelor lor, acestia urmandu-le pe ale lor. Criza maturitatii, ca orice criza, contine elemente distructive, insa nu este lipsita de un potential creativ. Valorizarea acestuia poate rezolva conflicte interioare mai vechi si pentru a accede la un nivel mai inalt de integrare personala.“
Articol de Irina Buda
Foto: Poopies
