O terapie pentru maturizarea calma
„Dupa ce m-am pensionat, m-am simtit imbatranit peste noapte. Nu am inteles atunci de unde venea acest sentiment. Ma simteam in putere si, in general, mi se spune ca nu imi arat varsta. Mi-am dat seama dupa un an ce se intamplase de fapt: era sentimentul de inutilitate“, isi aminteste Paul, 66 de ani, de experienta plecarii din cadrul companiei unde lucra.
De multe ori, imbatranirea este un rau indirect. Nu ne deranjeaza atat de tare inaintarea in varsta, cat urmarile sociale si de imagine pe care le presupune acest lucru. Nu ne mai simtim valorizati si utili. Nu mai suntem integrati social intr-un mod responsabil. Avem sentimentul ca suntem tolerati, inactivi, tinuti cu forta intr-un concediu fara sfarsit. Aceasta schimbare de atitudine a celor din jur ne demotiveaza. Ajungem sa investim din ce in ce mai putin in noi. Nu ne mai propunem proiecte majore. Daca la toate acestea se adauga, in timp, problemele de sanatate, atunci avem reteta sigura pentru depresie.
Cel mai bun lucru pe care il putem face este sa profitam de timpul liber pe care il avem si sa il ocupam cu ceea ne dorim. „Eu am discutat cu un psiholog timp de cateva luni dupa pensionare, pentru ca nu ma sim-
team bine. M-a ajutat sa ma adaptez si sa imi dau seama ce pot face cu viata mea de acum inainte. Am vorbit despre faptul ca am lucrat toata viata ceva ce nu imi placea, despre teama de investi in pasiunea mea, pictura. Am decis ca acum este timpul sa ii dau o sansa.“
Pentru Elena, 57 de ani, dialogul cu un terapeut a ajutat-o sa isi evalueze prioritatile si sa isi constientizeze dorintele legate de ce va face mai departe. Fie ca este vorba despre posibilitatea de a lucra pana la o varsta inaintata sau de un hobby, cel mai important este sa nu lasam ca inactivitatea sa lucreze in defavoarea varstei.
Art-terapia pentru varstnici
Manifestarile artistice pot inlocui cu succes pierderea serviciului. Ele sunt folosite cu valoare terapeutica si in cazul persoanelor varstnice din spitale sau azile. Valoarea terapeutica a acestora este evidenta: se pare ca acestea reduc sau chiar inlatura starea depresiva. In plus, mentin creierul activ. Art-terapeuta Sarah Banker explica: „Cand ajungi intr-un azil, renunti la caminul tau si la multe alte decizii si obiceiuri. Pierzi, de asemenea, si sentimentul de control asupra vietii tale. Poti deveni foarte confuz si acest lucru poate duce la depresie. Dar cei care incep sa exploreze prin arta isi recapata, cred, sentimentul de control asupra alegerilor lor… sunt nenumarate optiuni in arta. Si dependenta scade pe masura ce ei creeaza si descopera.“ (http://www.arttherapyblog.com/art-therapy-seniors/creating-art-with-older-adults-elderly/)
Text de Irina Buda
Credit foto: Guliver/Getty Images
