E normal să ținem doliu după animalul de companie
Fie că l-am avut alături un an, cinci sau zece, moartea animalului de companie poate lăsa răni adânci. Pentru că l-am iubit, protejat, l-am îngrijit, iar investiția emoțională mare are ca revers suferința. Așadar, cum să facem față durerii? Răspunde psihologul Ștefania Voia.
Psychologies: De ce unii oameni sunt teribil de afectați de moartea animalului de companie?
Ștefania Voia: Pentru cei mai mulți posesori și crescători de animale, mai micii sau mai marii lor companioni reprezintă ființe de care se atașază profund. În timp, unele animale capătă un statut cu totul special, ajungând să fie echivalentul unui membru al familiei.
Citește și:
7 motive sa-i iei copilului tau un animal de companie
Rolul animalului de companie în educarea copiilor
Pentru persoanele singure, relația emoțională dintre ele și animalul de companie este mult mai satisfăcătoare decât oricare alta, deoarece disponibilitatea animalului nu are limite, acesta își manifestă emoțiile mult mai autentic decât oamenii și nici dezamăgirile nu sunt atât de mari.
În altă ordine de idei, animalul de companie este cu totul dependent de stăpânul său, similar felului în care un copil este dependent de mama sau părinții săi.
Acest tip de relație se reflectă și asupra stăpânului, care, dacă este suficient de implicat, va manifesta un atașament și comportament de tip parental față de animalul său.
În acest context, dispariția animalului poate provoca aceeași suferință precum moartea unei persoane dragi.
Cum să scăpăm de sentimentul de vinovăție, când am fost obligați să eutanasiem animalul?
Ș. V.: Atunci când ne simțim vinovați, suntem împiedicați de propriile sentimente și gânduri să manifestăm empatie față de cealaltă ființă.
Când un animal se află în suferință, acesta nu are posibilitatea să se exprime, depinde de cei care îl îngrijesc în alinarea durerii sale.
Uneori, durerea fizică este prea mare iar șansele de recuperare sunt inexistente, astfel încât timpul rămas de trăit este simțit ca o tortură lentă.
În acel context, o dovadă mare de iubire și empatie față de animalul drag este găsirea unei metode de curmare a suferinței, chiar dacă aceasta presupune eutanasierea.
Vinovăția nu-și găsește locul aici, deoarece am ales să eliberăm din chinuri ființa iubită, în loc să o menținem într-o viață plină de suferință doar pentru a ne bucura de prezența sa.
Cum le explicăm copiilor că animalul de companie a murit? Este indicată sau nu minciuna?
Ș. V.: Dispariția animalului drag poate fi una dintre primele experiențe în care copiii se vor confrunta cu ideea de moarte, iar felul în care adulții se raportează la aceasta va oferi o perspectivă pe care ei și-o vor însuși în evenimentele ulterioare. Rolul adulților este de a normaliza evenimentul și emoțiile copiilor.
Atunci când copiii sunt foarte mici și nu au capacitatea de a înțelege noțiunea abstractă de „moarte“, este indicat să le dăm vestea sub forma unei povești pe înțelesul lor, în care subliniem aspectul pozitiv al acestui fapt, cum ar fi ideea că animalul a fost eliberat de durere.
Poveștile terapeutice pe această temă oferă perspective foate utile. Copiilor mai mari le putem spune adevărul, însă, din nou, sub o formă în care le vom normaliza atât noțiunea de „moarte“, cât și sentimentul de tristețe sau furie pe care îl vor simți în acest context.
Nu este indicat să-i mințim, deoarece, mai devreme sau mai târziu, își vor da singuri seama ce s-a întâmplat și e posibil să se simtă trădați.
E indicat să luăm un alt animal de companie imediat după ce a murit cel pe care l-am iubit ani de zile?
Ș. V.: Ca după orice pierdere, este bine să ne dăm voie să trecem printr-o perioadă de doliu, chiar și atunci când este vorba de moartea unui animal.
Asta ne va ajuta să acceptăm dispariția sa, să ne împăcăm cu noua situație și să ne trăim sentimentele. Unele persoane aleg să-și ia un alt animal de companie după această perioadă de doliu, tocmai pentru că și-au trăit durerea, iar acum își pot permite din punct de vedere sentimental să se atașeze din nou.
În felul acesta, acceptă trecutul și au curajul și înțelepciunea de a se bucura de experiența ce va urma alături de noul companion.
Altele aleg să dea o formă concretă amintirii animalului drag achiziționând un obiect reprezentativ sau o plantă care să simbolizeze acea ființă, o abordare terapeutică plină de beneficii.
Ștefania Voia este psiholog, tel.: 0726.191.255, [email protected]
Foto: Shutterstock
