Educatia politica a romanilor

In ceea ce priveste alegerile, romanii tot la nivelul lui Conu’ Leonida se afla. Problema nu este de azi, de ieri, iar frustrarea celor care vad ca lumea noastra romaneasca merge ca racul, are explicatii mai complicate si care vin din trecutul vechi. Care sunt acestea? Cateva reflectii de la oameni care cunosc istoria noastra de azi si de ieri. I-am intrebat daca sunt romanii educati din punct de vedere politic.

 

Constanta Vintila-Ghitulescu, istoric, autoarea cartii „Evgheniti, ciocoi, mojici” (Humanitas, 2013)

„Romanul este interesat de trancaneala politica, dar nu de faptele politice. Exista o mare superficialitate in educatia politica si economica a romanilor. De fapt, carentele din sistemul nostru educativ se reflecta si aici.

Daca stii cum voteaza romanii si daca vezi cum isi risipesc banii, ai masura acestei superficialitati. Priviti numai cate antene se ridica de prin toate colturile si pe toate ulitele…

Daca intri in casele acestor oameni, vei gasi televizoare, uneori mai multe decat este nevoie, dar nicio masina de spalat. Or, ce este mai util, ma intreb eu, cand ai casa plina de copii: masina de spalat sau televizor?

Si, ma duc chiar mai departe: manuale digitale sau scoli bine dotate? Tablete la tot cartierul sau wc-uri in scolile rurale? Daca veti merge prin sate, veti descoperi ca, pusi sa aleaga, multi vor prefera tabletele, chiar daca nu stiu ce sa faca cu ele, in detrimentul toaletelor scolare.

Cum s-a ajuns aici? E un blestem istoric, de tipul «asa suntem noi»? Cred ca traim intr-o societate care se regaseste foarte bine in proverbul «capra raioasa cu coada in sus». Asa suntem noi!

…Nu, nu este niciun blestem istoric. Pur si simplu, niciodata nu s-a investit cu folos in educatie. Apoi, romanul este interesat de trancaneala politica, dar nu de faptele politice.

Nu are spirit civic, nu stie care ii sunt drepturile si cu atat mai putin indatoririle civice. Or, asta decurge din maniera de raportare la cel din fruntea tarii: Voda.

Voda primea o putere deplina si un drept de dominatie atat timp cat norodul primea paine si liniste. Romanul nu-i pretentios si nici nu doreste sa se implice prea tare daca nu are de ce.

Va amintiti, desigur, dialogul din Conu’ Leonida fata cu reactiunea. Cine sa le faca pe toate? Statul, ca de aia e Stat!

Or, Statul asta a lucrat cu spor la mentinerea acestei stari de fapt. Si nu prea mai cred ca e vorba de o conspiratie aici, ca s-ar dori un norod slab pentru a fi manipulat, ci pur si simplu cei care ne-au condus, cei care ne conduc sunt mediocri, fara prea multa educatie sau stiinta de carte, dominati doar de trebuintele imediate. Or, daca asta stiu, asta predica.“

 

Sandra Pralong, politolog si activist civic

„Totul pare atat de subred pentru ca e construit prin transgresie, mai curand decat prin permisiunea de a da fiinta unui ideal. Cred ca noi, romanii, nu am fost educati pentru libertate, nici inainte de comunism si nici dupa…

De la politica si economie si pana in relatiile sociale, ne-am pastrat cumva mentalitatea de stapan-supus si vad ca multi inca se mai complac in ea, din comoditate – uitati-va in jur la cati oameni se simt validati de simplul fapt ca au iluzia ca sunt «superiori» celor din jur.

E fascinant, pentru ca, la noi, individualismul se potriveste bine cu dependenta, exact precum copiii, la varste foarte fragede, adesea isi fac de cap, dar asteapta ca altcineva sa curete dupa. Sa ne «dea» sau «sa ne ajute…»

E frapant contrastul cu Occidentul, unde eu am trait inainte de ’89: strainii sunt educati de mici sa fie autonomi, dar au foarte clar in minte ca sunt interdependenti, adica trebuie sa colaboreze cu cei din jur ca sa obtina rezultate. Or, colaborarea, ca orice parteneriat, cere relatii egale, nu de dependenta, ci de sinergie.

Pe scurt, am cazut cu totii in malaxorul postdecembrist fara sa avem uneltele necesare pentru a profita de libertate. Pare uneori ca ne-am insusit libertatea de a distruge inainte de a o perfecta pe cea de a cladi.

Cel mai bine par a se bucura de libertate cei care, deja sub comunism, dobandisera abilitatea de a «fenta» sistemul… De aceea totul ne pare atat de subred, pentru ca e construit prin transgresie, mai curand decat prin permisiunea de a da fiinta unui ideal.

Nu cred ca acest fel de a fi este altceva decat o trasatura nascuta din necesitatea de a supravietui in cursul veacurilor. Istoria ne-a lasat de prea putine ori libertatea de a construi in pace – noi ne-am luptat tot timpul cu uzurpatorii si le-am facut pe plac, ca sa ne pastram un dram de independenta…

Exact ca acum! Libertatea cere constiinta, iar constiinta se educa. Dupa 25 de ani, vazand ca Statul nu o face, poate ca a venit momentul sa ne luam soarta in maini si sa ne educam chiar noi.“

 

Luca Niculescu, jurnalist, prezinta emisiunea „Impartial“, in fiecare duminica, de la 20.10, la Digi24 HD

„As fi tentat sa spun nu exista.  E greu sa vorbesti despre educatie politica intr-o tara in care politica e un meci de box permanent, in care oamenii politici trec dintr-un partid la altul cu o viteza ametitoare, in care partide care au fost de stanga, devin de dreapta peste noapte, iar partide care se declara de dreapta, aplica politici etatiste.

Nu stiu cat si in ce mod se face educatie politica in scoala, rezultatul nu se vede insa. Nu exista niciodata vreo discutie despre valorile stangii sau ale dreptei, rareori vezi dezbateri despre rolul statului si al pietelor, despre solidaritate si progres, despre ordine sociala si traditii.

Politica in Romania este extrem de personalizata, dezbaterile nu au loc in Parlament, ci la televizor, unde formatele emisiunilor indeamna la pugilatul despre care vorbeam, partidele nu sunt laboratoare de idei, cum ar trebui sa fie.

In alte parti, formatiunile politice au pe langa ele o sumedenie de think-tank-uri care le ajuta in creionarea de idei si politici; in Romania exista fosti ministri de Externe care se trezesc in somaj dupa ce ies din administratie.

Rezultatul este o simplificare pana la extrem a dezbaterii politice si o lipsa de repere continua.

Suntem o societate in care se vorbeste mult despre politica, dar nu exista politicieni seriosi, o societate cu spirit civic amortit si in care  cei care ar trebui sa fie cetateni, sunt de multe ori doar consumatori.

Dupa ce am vazut insa manifestatiile de anul trecut impotriva proiectului Rosia Montana, parca simt ca exista o raza de speranta: faptul ca mii de oameni au iesit atatea saptamani in strada ca sa protesteze, ma face sa ma gandesc ca, la un moment dat, intr-o forma sau in alta, energia asta ar putea sa se transforme si in actiune politica.“

 

Adrian Moraru, Institutul de Politici Publice

„Elitele adevarate ale tarii, care exista, cu certitudine, traiesc un esec civilizator, nereusind sa isi promoveze sau sa impuna valorile asupra societatii romanesti…

In medie, as spune ca romanii nu sunt educati politic. Nu au cunostintele si reflexele normale nici in domeniul politic, nici in cel economic. Nu inteleg nici democratia.

Nici statul de drept, domnia legii, nici drepturile omului, nici principiile de baza ale economiei libere, ale capitalismului si, mai presus de orice, nici piata libera, competitia.

Nu vreau sa intelegeti ca in alte societati toti indivizii sunt experti in aceste domenii, dar ca, in medie, sunt mult peste standardele noastre sau ca noi suntem la o distanta semnificativa de ei.

Mai mult, unii, chiar daca nu le-au studiat, conceptualizat, au in fata unor momente-cheie reflexe corecte: de exemplu, un politician care spune una si face alta, este respins instinctiv, pentru ca acesta e lucrul firesc pe care si-l doresc si ei in viata de zi cu zi;

sau daca afacerea firmei unde lucreaza e in pierdere, nu il iau la bataie pe patron ca nu mai are de unde sa le plateasca salariile si nici nu blocheaza drumul judetean ca sa ceara Guvernului sa le salveze firma privata.

Sigur, dincolo de asta exista o oarecare elita, care intelege aceste lucruri si incearca sa le respecte si sa traiasca dupa ele.

Desi as spune ca traversam o perioada in care merita sa subliniem ca elitele adevarate ale tarii, care exista cu certitudine, traiesc un esec civilizator, nereusind sa isi promoveze ori sa impuna valorile asupra societatii romanesti, asa cum au facut, de exemplu, generatia pasoptista si, mai tarziu, cea care a contribuit la crearea Romaniei moderne, la 1918.

Sigur, pe unii dintre reprezentantii acestei elite contemporane nu ii putem acuza nici macar de esec, pentru ca sunt interesati doar de agende hedoniste personale, chiar daca, de fatada, va spun ca ei incearca sa salveze Romania prin edituri sau colegii elitiste.

Nu e un defect istoric, nu. Foarte multe din aceste «apucaturi» sunt efectele unei perioade care a distrus toate reperele unei societati normale: respectul fata de valori, proprietate, norma sau lege, justitie, competitie.

Spaga este forma suprema de expresie a puturoseniei si dorintei de a evita competitia: nu doresti sa ai o firma mai buna decat competitorul, ci incerci sa iei contracte mituind, nu doresti sa inveti mai bine, ci preferi sa platesti pentru un examen sau sa platesti pentru un loc de munca ce trebuia sa revina unei alte persoane, care s-a pregatit mai mult si mai bine pentru acesta.

Oare e nevoie sa amintesc ca aceasta perioada de care vorbesc e cea comunista, acea perioada care genereaza atat de multi nostalgici?

Sincer, cred ca mare parte din nostalgia fata de acea perioada vine din aceea ca atunci canalele si instrumentele coruptiei erau destul de bine structurate si toti intelegeau aceste mecanisme.

Cred ca multi sunt frustrati de noua societate in care traim pentru ca, in capitalismul spre care ne indreptam, coruptia devine mult mai complicata si instrumentele ei mult mai diverse, iar oamenii sunt, pur si simplu, frustrati ca nu pot sa foloseasca sistemul oarecum simplificat de coruptie din comunism in sistemul capitalist. Aceasta e nostalgia lor: un sistem cu beneficiile capitalismului, dar care sa poata fi abuzat la fel de usor precum comunismul.“