Emotiile proprii ne mint
Emotiile se modifica si fac schimb intre ele
Majoritatea indivizilor au idei foarte clare in ce priveste emotiile care ii leaga de tatal ori de mama lor. De multe ori, pacientii isi incep psihoterapia cu judecati transante: „Tatal meu e un tip formidabil, il admir enorm” sau „Mama mea e ingrozitoare, nu pot s-o suport”. Pe masura insa ce pacientul incepe sa isi depene povestea, descoperi adesea ca in spatele acestor emotii se ascund altele. Tandretea si idealizarea pot sa disimuleze foarte bine ostilitatea. Sau, invers, agresivitatea poate sa ascunda un atasament foarte intens si angoasant.
Doar vorbind despre emotiile noastre le putem descoperi pe cele reale, ascunse in spatele celor care le servesc drept masca. Cum putem deosebi emotiile autentice de acelea care ne paraziteaza, precum niste corpuri straine? E simplu: emotiile straine sunt intotdeauna intense, repetitive si oarecum nepotrivite, precum niste accese de furie inexplicabila sau niste reprize de plans incontrolabil. Dar, mai ales, ele sunt insotite adesea de impresia ca semanam cu cineva foarte apropiat.
Trebuie sa renuntam la convingerea ca emotiile acestea fac parte din caracterul nostru. De multe ori, e ca si cum am lua asupra noastra, de fapt, caracterul altcuiva, sau e vorba de emotii care ne-au fost impuse fara ca noi sa ne fi dat seama. Ideal e sa invatam sa le deosebim pe acelea care sunt reflexia propriilor noastre gusturi si dorinte de acelea care sunt oglindirea starilor de spirit ale altcuiva si care locuiesc clandestin in psihicul nostru.
Putem scapa de ele
Mai mult, ii putem ajuta si pe altii sa scape de ele. De exemplu, atunci cand observam angoase sau tendinte depresive la cineva apropiat si regasim aceleasi emotii la mama sa ori la tatal sau, ii putem spune ca e posibil sa fi mostenit o suferinta care nu e a lui. Suntem prea inclinati sa credem ca emotiile pe care le traim ne apartin, pentru simplul motiv ca ne-am obisnuit cu ele. Nu e bine sa gandim ca, daca suntem emotivi, anxiosi, tristi, nu putem face nimic. Cunoscand mai bine povestile celor apropiati, ale membrilor familiei, punandu-le intrebari si punandu-ne si noua intrebarile potrivite, reusim sa ne eliberam de emotiile care nu ne apartin de fapt. Reusim sa ne eliberam de consecintele unuei istorii, care nu este a noastra.
Idei cheie
- Emotiile noastre nu sunt spontane. Pentru a pune bazele vietii emotionale si a principalelor sale trasaturi de caracter, copilul interiorizeaza emotiile celor din anturaj.
- O emotie poate de fapt sa disimuleze o alta. Multe emotii se comporta de fapt ca o masca pentru alte emotii.
- Emotiile trebuie sa fie decodate. Dincolo de emotiile insuportabile si repetitive se poate ascunde, uneori, un secret de familie greu de marturisit.
Isabelle Taubes
Adaptare Sabina Dorneanu
Foto: dreamstime.com.
